X

PARACLISUL  CUVIOSULUI  ȘI  DE  DUMNEZEU PURTĂTORULUI  PĂRINTELE  NOSTRU

SILUAN  ATHONITUL

 

Facere a lui Athanasie Simonopetritul Ieromonahul

X

 

Dupre obișnuitul început, zicem troparele acestea, Glas 4.

Mintea ținându-ți în cele mai de jos ale iadului și prin smerenie întru înălțime cu vedeniile Harului ridicându-te, cinstite Siluane, priimește pre cei ce aleargă către tine în părinteștile tale rugăciuni; dă în Duh trăire gândului de pocăință, ca prin cunoașterea lui Dumnezeu să ne învrednicim, Părinte, împreună stării celei de Sus. 

Slavă...  Și acum...

Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii, că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii, cine ne-ar fi păstrat până acum slobozi? Nu ne vom depărta de tine Stăpână, că pururea mântuiești pre robii tăi din toată năpasta.

 

Cântarea 1, glas 8:

Irmos:  

Apa trecând ca pre uscat și din răutatea Eghiptenilor scăpând Israilteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să cântăm. 

Stih: Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te pentru noi.

Însetând dupre Harul lui Iisus, cu credință alergăm către tine, Părinte Siluane; cu rugăciunile tale cele sfinte dăruiește și nouă darurile Dumnezeiescului Duh.

Milostiv fă, părinte, pre Stăpânul Cel Bun, și dă a păcii înnoire inimilor ce caută liniștirea pre carea Duhul Sfânt o dăruiește.

Slavă...

Sufletele noastre de patimi curățește, de trei ori fericite Părinte, și lăcaș luminat strălucind, Mângâietorului le arată, precum și sufletul tău desăvârșit ai curățit.

Și acum... A Născătoarei.

Smerenia cea adevărată, carea o ai avut, Fecioară, întru cele dinlăuntru dăruiește celor ce te roagă, spre a se face toți prin har Preadulcelui tăi Fiu lăcașuri.

 

Cântarea a 3-a

Irmos:

Făcătorul celor mai presus de crugul ceresc, Doamne, și Ziditorul Bisericii, Tu mă întărește în dragostea Ta, Cela ce ești marginea doririlor, a credincioșilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Cea multă a ta iubire către Dumnezeu o ai arătat, fericite, prin pocăință dreaptă înfrânându-te spre a nu mai mâhni pre Acesta prin greșale sau păcate cu voia.

Cea vie chemare a lui Iisus mântuitu-te-a, când câinele cel turbat de tine, Părinte, s’a apropiat; pentru aceasta, de câinele-diavolul mă izbăvește, rugăciunea neîncetată învățându-mă.

Slavă...

Pre cel zdrobit, Părinte, de viclene fapte, iarăși mă ridică și mă îndreptează cu mijlocirea ta, căci tu în dar ai îndurările iubitoare de oameni, pre cari îmi arată, ca să te proslăvesc.

Și acum... A Născătoarei.

Precum pre șarpele cel viclean, Fecioară, de la Simion,*  în vis, ai gonit, pururea gonește de la inima mea gândurile cele necurate, vas preacurat arătându-mă.

* * *

 Izbăvește, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni și în Harul Domnului păstrează pre dânșii.

Caută cu bunăvoire, întrutot cântată de Dumnezeu Născătoare, asupra necazului cel cumplit al trupului meu și tămăduiește durerea sufletului meu.

         Preotul zice ectenia, și îndată Sedealna, Glas 2:

Cu rugăciunile tale îmbogățindu-ne, întrutot fericite, de primejdii pururea ne izbăvim, noi robii tăi; și pre Dumnezeu prin Har cunoscând, ție din suflet cântare înălțăm, Siluane preacuvioase.

 

Cântarea a 4-a

Irmos:

Auzit-am, Doamne, cea a rânduielii Tale taină, înțeles-am lucrurile Tale și am proslăvit dumnezeirea Ta.

Precum statornică ai arătat, părinte, dorirea dăruirii tale, așa pururea pre robul tău lui Dumnezeu a viețui învrednicește-l.

Înconjurat-au flăcările iadului, părinte, inima ta ce se pocăia, de a căror năpastă mă izbăvește, înrourarea Harului dăruindu-mi.

Slavă...

Străin lumii făcutu-te-ai, Cuvioase, crucea dumnezeieștii schime ridicând, pre Hristos înrudit având, cu Carele cu îndrăzneala ta mă înrudește.

Și acum... A Născătoarei.

Ca pre un prinos sfințit ai arătat, Fecioară, în dumnezeiescul Athos pre robul tău, precum o maică cu acoperământul tău acoperindu-l, cu carele și pre mine acoperă.

 

Cântarea a 5-a

Irmos:

Luminează-ne cu poruncile tale, Doamne, și cu brațul Tău cel înalt; a Ta pace dăruiește nouă, Iubitorule de oameni.

Arătatu-S-au ție Hristos, războiul îmblânzind și sufletul de tărie umplându-ți, pre Carele înduplecând, sprijinitor și mie Îl arată.

Trupul și sufletul dumnezeiasca vedenie priimind, înnoitu-ți-s’au îndată, Părinte; și eu strig către tine, înnoiască-mi-se omul cel lăuntric.

Slavă...

Ochiul cel înțelegător precum un înger treaz păzitu-l-ai, în privegheri topindu-te, părinte; pentru aceasta, trezviei mă învrednicește.

Și acum... A Născătoarei.

Mintea și inima îmi înnoiește, dumnezeiască Mireasă, semănându-mi înlăuntru sămânța rugăciunii, precum și Cuviosului, când se ruga, în chip străin ai semănat.

 

Cântarea a 6-a

Irmos:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Aceluia voiu vesti scârbele mele; că de rele sufletul meu s’a umplut, și viața mea de iad s’a apropiat; și mă rog precum Ionà: Din stricăciune, Dumnezeule, mă scoate.

Ca pre a ta viață pre frați socotind, prin cari ai aflat pre Dumnezeu pre Tatăl, Siluane, slujit-ai lor din toată inima, Harul Duhului priimind; pentru aceea, și pre mine, rogu-te, spre toți asemenea ție a căuta mă învrednicește.

Defăimat-ai firea cea stricăcioasă și lupte preste măsură ai săvârșit, frică în minte având, nu cândva să cazi din a lui Hristos iubire, Cuvioase, căreia pururea, prin rugăciunile tale, sufletului meu părtaș a fi dăruiește.

Slavă...

Cugetul păstrându-ți în cele mai de jos ale iadului, preafericite părinte, de cea bună a Mântuitorului nădejde a nu te depărta te-ai învrednicit, Cuvioase, pentru aceea strig ție din suflet: lucrării acesteia lucrător pre mine mă arată.

Și acum... A Născătoarei.

De mila ta de maică desfătatu-s’a slujitorul tău, Fecioară Doamnă; ci nimenea cu dorire căzând ție înainte, gol de Har nu se întoarce; de carele, rogu-mă eu negrijilivul să mă desfătez în toată viața mea.

Condacul:

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele Aceluia umblând; acuma în ceruri pre Carele ai dorit privești, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învață, carea ai urmat.

Izbăvește, Siluane, cu rugăciunile tale pre ai tăi rugători din toate năvălirile celor vicleni și în Harul Domnului păstrează pre dânșii.

Neîntinată, carea prin cuvânt, pre Cuvântul în zilele cele de pre urmă netâlcuit ai născut: înduplecă-L, ca ceea ce ai a maicii îndrăznire.

Sedealna, glas 2:

Prin cercare dumnezeieștile taine învățându-te, dragostea frumos către toți o ai arătat, pre carea, Siluane, și acum celor ce au trebuință, credincioșilor, și către a ta mijlocire aleargă, o arată, patimile dela suflete și trupuri departe alungând și a Duhului bucurie, cea din Har, dăruind.

Icos, glas 6:

Cu tot avântul către Dumnezeu tinzând, calea nevoinței, Părinte preacuvioase, o ai străbătut; și mănunchiurile Harului cu a ta dorire secerând, îmbogățitu-te-ai acum cu adevărat însutit, precum grăiește Evanghelia. Pentru aceasta, și celor ce aleargă la izvoarele graiurilor tale dăruiește înrourare inimii și chipuri nemincinoase de pocăință, Siluane, în dumnezeiescul Duh întemeietor și învățător.

 

Cântarea a 7-a

Irmos:

Cei din Iudeea tineri ce au ajuns în Vavilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului o au călcat cântând: al părinților noștri Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Sfânta viețuire monahicească în multă umilință o ai străbătut, Părinte, pururea arătarea Domnului înaintea ochilor având, pre Carele și pre mine învrednicește înaintea mea a vedea.

Mintea păzitu-ți-ai străină de fapte și cugete lumești, de Dumnezeu purtătorule, în Duh pogorându-te spre învăluirile lumii și rugăciuni făcând; pentru carea și acum te roagă.

Slavă...

A tânguirii lui Adam trecut-a vremea, Cuvioase, căci acum de Carele ai dorit te îndulcești; ci ca un verhovnic printre cei ce îndrăznire au dobândit, preaiubitorule de suflete, pre întreg poporul pomenește.

Și acum... A Născătoarei.

Lângă Cruce stând, noian de întristare, curată, ai răbdat; ci umplutu-te-ai de bucurie pre Fiul tău înviat văzând, de carea bucurie învrednicește pre poporul ce te cântă.

 

Cântarea a 8-a

Irmos:

Pre Împăratul Cerurilor, pre Carele cântă oștile îngerești, cântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Din ceruri ceata tuturor sfinților pentru lume rugați-vă necontenit, acum împreună rugător având pre Siluan cel dumnezeiesc.

Biruință află cela ce până în sfârșit smerește pornirea inimii spre a se înălța, carea biruință prin rugăciunile tale, părinte, să aflăm, cei ce pre tine cântăm.

Binecuvântăm pre Tatăl, și pre Fiul, și pre Sfântul Duh, Domnul.

O, cea negrăită iubire de oameni a Stăpânului, Carele dăruiește mângâiere robilor Harul Mângâietorului, pentru rugăciunile sfinților.

Și acum... A Născătoarei.

Iarăși, Fecioară, mă priimește pre cel ce cad cerându-ți nebiruita mijlocire, prin carea și nădăjduiesc să aflu mântuirea.

Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-L și preaînălțând pre Dânsul întru toți vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos:

Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare te mărturisim, cei prin tine mântuiți, Fecioară curată, cu cetele celor fără de trup pre tine mărind.

Comoara iubirii cerșescu-ți Siluane, întru tot fericite, Cuvioase, îndoit pre aceasta dăruiește-mi prin mijlocirile tale.

Ridicatu-te-ai mai presus de fire în Duhul Sfânt, și mai presus de fire ca înger viețuit-ai; astfel și ai tăi cântăreți a viețui, Părinte, te roagă.

Bucuru-mă, de trei ori fericite, la viața ta cugetând și a Domnului mare milă văzând, prin carea, Siluane, a mă mântui și pre mine învrednicește.

Slavă...

De graiuri nepricepându-mă, un glas de rugăciune mai înalț, Părinte fericite, ca lumea întreagă să cunoască, în Duhul, pre Domnul.

Și acum... A Născătoarei.

Cerând a ta lumină eu întunecatul, Născătoare de Lumină, o rază trimite, și împă­răției Luminii părtaș mă arată.

Dupre Vrednic este cu adevărat..., stihirile acestea:

Pre al pocăinței învățător, și al luminii nezidite preaneînșelat tăinuitor, al Duhului Sfânt lăcaș și povățuitor, pre Siluan întru cântări să proslăvim.

Semănat-ai în lacrimi din belșug, Părinte, de Dumnezeu purtătorule; acum în dar mănunchiurile dumnezeieștilor vârtuți ținând, împarte Siluane, în Dumnezeu înțelepte, celor ce te roagă, rodurile Harului.

Pre Duhul cel Preasfânt cu rugăciunile tale înnoiește, Părinte, celor ce cu evlavie te cinstesc, și lumea întreagă învrednicește a se umple de cunoștința Domnului, preafericite.

         Pre cei ce la racla Moaștelor tale ne închinăm, Siluane, de daruri de viață făcătoare ne umple, și de căldura dragostei ne aprinde, ca toți cu mulțămită să te proslăvim.

         Pre al Rusiei vlăstar minunat, și a Muntelui Athon binepriimită cuvântătoare jertfă, pre a Duhului Sfânt cea de Dumnezeu purtătoare gură, pre Siluan cel mare în cântări să cinstim.

Stih: Toate oștile îngerești... apoi Sedealna de dupre Cântarea a 6-a.

Iar dupre Apolis, Glas 2:

Dă mie a Duhului bucurie, dă-mi a iubirii o, Părinte, desăvârșirea, dă-mi dorirea preadulcelui Iisus, a vârtuților plinătatea, smerenia cea dumnezeiască, pentru ca întreg umplându-mă de Duh, pre tine să slăvesc, a Muntelui celui Sfânt slava, și a Bisericii gura, Siluane, în Dumnezeu fericite.

 

 ***

 

Troparul,  glas  3.

Propoveduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumnezeu cel prea duios, căci pre Cel smerit și blând ai văzut, și inima Aceluia o ai cunoscut; pentru aceasta, prin graiurile tale toți luminându-ne, Siluane, de Dumnezeu însuflate, proslăvim Duhul, Carele pre tine-au proslăvit.

 

Alt  tropar,   glas  4.

Podobie: Dreptar al credinței....

Pre Hristos, Învățător în calea smereniei, rugându-te, ai aflat, Duhul mărturisind în inima ta mântuirea; * pentru aceasta, neamurile toate, acum la nădejde chemate, se veselesc întru pomenirea ta. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

* Iar în Mănăstiri se cântă:  pentru aceasta, călăuză nevoinței te-ai arătat, plin fiind de lumina cea dumnezeiască. Cuvioase Părinte Siluane, roagă pre Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

 

Condacul,   glas  8.

Podobie: Când s’au pogorât...

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre  urmele Aceluia umblând; acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit privești, împreună cu Dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învață, carea ai urmat.


 

* Numele de botez al Sfântului Siluan, înainte să se călugărească.