Din scrisorile staretului Ioan de la Valaam catre ucenici

Fericirile

Cuviosul Ioan de la Valaam

(Scrisori catre ucenici)

4 august 1939

Tocmai am primit scrisoarea ta buna si am tras concluzia ca ai inceput sa te preocupi de viata ta duhovniceasca. Dumnezeu sa te lumineze! Observatia ta: "Nu trebuie sa asteptam nimic de la rugaciune" este dreapta. In timpul rugaciunii, trebuie sa fim constienti de marea noastra nevrednicie si sa nu ne semetim daca ne vin lacrimile sau caldura inimii. Lasa ca acestea sa vina si sa plece cum vor ele, si nu te ingrijora daca ele seaca: nu poate fi altfel.

Rugaciunea este nevointa ascetica cea mai grea; ea implica, pana la suflarea cea mai de pe urma, truda unei lupte sustinute. In acest rastimp, in milostivirea Sa, Domnul aduce uneori mangaiere celui ce se roaga pentru a nu deznadajdui. Hotaraste-ti tu insati randuiala ta de rugaciune acasa, in functie de timpul pe care-l ai; ceea ce nu inseamna s-o transformi intr-un act de independenta. Totodata, pentru a nu fi sclavul unei reguli si a evita graba, te sfatuiesc sa nu o faci de prea multe ori.

Prin mila lui Dumnezeu, noi traim deocamdata viata monahala obisnuita in pace.

Dumnezeu sa te binecuvanteze.

4 octombrie 1939

Este bine sa practici rugaciunea lui Iisus. Sfintii Parintii au numit rugaciunea "regina virtutilor", caci atrage dupa sine celelalte virtuti. Cu cat este mai curata, cu atat nevointa ascetica pe care o cere este mai mare. Avva Agathon zicea: "Pana la ultima suflare, rugaciunea cere nevointa unei lupte aspre".

Spui de o suta de ori rugaciunea dimineata si de o suta de ori seara: e suficient pentru tine. Incearca numai sa o faci cu atentie; nu te tulbura daca inima ta este secatuita, sileste-o catre rugaciune!

Dupa cum ti-am spus, fixeaza-ti atentia in partea de sus a pieptului. La lucru sau in prezenta altcuiva, incearca sa te tii cu mintea lipita de Dumnezeu, adica sa ai amintirea lui Dumnezeu, gandul ca este de fata. Daca Psalmii si Acatistele te poarta mai vartos spre cainta si daca ai timp, recita-le.

Nu indraznim sa-i cerem lui Dumnezeu rugaciunea neincetata a inimii la care tu aspiri, caci este o stare spirituala foarte rara, la care, dupa cum spune Sfantul Isaac Sirul, doar un om din o mie ajunge; doar prin harul lui Dumnezeu, ca rasplata pentru o profunda smerenie, sa ajungem la o asemenea treapta. Nu incerca sa obtii caldura inimii! Ea vine independent de eforturile si asteptarile noastre. Truda noastra trebuie concentrata asupra rugaciunii; reusita insa depinde de har. Nu cauta nimic mai mult si nu te pripi! Fiindca nu prin salturi, ci printr-o cale plina de rabdare se inainteaza in viata duhovniceasca. Esti inca tanara, si fizic, si spiritual. Sfantul Ioan Scararul scrie: "daca vei cerceta sufletul unui incepator, vei vedea in el ratacirile: dorinta rugaciunii neincetate, a amintirii neintrerupte a mortii si a unei depline stapaniri a maniei, ceea ce tine de starea desavarsitilor". Semnul rugaciunii in caldura inimii cu o inima zdrobita este de a te considera un nimic si de a striga catre Domnul: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!". Poti la fel de bine sa te rogi si cu alte cuvinte daca acest lucru ti se potriveste mai bine.

Nu vrei sa pacatuiesti si pacatuiesti grav. Ce-i de facut? Suntem oameni, trupeste, si pe deasupra ispititi de diavoli. Nu te teme si nu te descuraja, chiar si cand eziti pe calea unei virtuti! Ridica-te si continua! Sa stii ca nu de noi depinde sa ramanem in curatie, ci de harul lui Dumnezeu. Fii smerita si pana la moarte nu te increde in tine insati! Nu-i judeca pe altii in nici o imprejurare! Cel ce-si judeca aproapele va cadea si el insusi in aceleasi pacate. Nu poate fi altfel.

Daca ti se intampla sa cazi la invoiala cu constiinta ta pentru ca vrei sa fii singura si sa stai acasa, aceasta nu este un pacat. Fii chibzuita, pentru ca totul sa fie facut din dragoste de Dumnezeu!

Dumnezeu sa te lumineze!

27 aprilie 1940

Am primit intr-adevar scrisoarea ta. Prin mila lui Dumnezeu, ma aflu inca in viata. Cu toate ca ma culc pe scanduri sunt linistit sufleteste. Nu ma mai gandesc la Valaam - e ca si cum as trai acolo! Am inteles scrisoarea ta, caci este scrisa din inima si am simtit puterea cuvintelor.

Am parasit Valaamul in liniste si am trecut bombardamentul cu sufletul impacat. In timpul alarmelor, n-am alergat la adapost - cu toate ca adapostul era amenajat in biserica principala, ci am ramas in chilia mea mea ca sa citesc Sfanta Evanghelie. Caderea bombelor zguduia cladirea, geamurile zburau in tandari, usile se deschideau. Insa eu am avut convingerea ca voi ramane in viata.

A trebuit sa parasim Valaamul in graba si, desi nu am putut lua decat putine lucruri cu noi, nu regret. Este totusi pacat ca icoana ta, cat si cea primita de la parintii mei, cu binecuvantarea lor, au ramas agatate pe perete. Am luat cu mine cateva carti din Sfintii Parinti si asta ajunge!

Desi te-ai dezlegat de patimi, pastreaza-ti smerenia si, pana la moarte, nu te increde in tine insati. Trebuie sa ne nevoim pentru fiecare virtute, dar reusita straduintelor noastra depinde de harul divin. Ca rasplata a smereniei si nu a ascezei, Dumnezeu ne trimite harul Sau. Cu cat omul se smereste mai mult, cu atat harul il cerceteza mai mult. Te sfatuiesc sa citesti cele cinci cuvantari despre curatie a inimii scrise de Sfantul Macarie cel Mare. Au fost publicate la voi.

27 iulie 1940

Fericita esti, daca te simti ca un copil sarman in mijlocul oamenilor cultivati sufleteste. Nu invidia si nu cauta euforii spirituale. Misticii cauta asemenea senzatii de har si in loc sa obtina contemplatia adevarata cad in naluciri diavolesti. Domnul da perceperea harului sau celui care si-a curatat inima de patimi. Sfintii Parinti dobandisera acesta stare, dar noi, pacatosii, trebuie sa ne rugam cu cainta si sa-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea razboi cu patimile. Patericul povesteste ca un ucenic i-a spus batranului "Cutare vede ingeri". Batranul i-a raspuns: "Nu-i de mirare ca vede ingeri, dar as avea mare admiratie pentru cel ce isi vede pacatele". Desi scurta, aceasta pilda a batranului este de o mare adancime duhovniceasca, caci nimic nu este mai dificil decat de a te cunoaste pe tine insuti. Tu scrii "Cuvintele rugaciunii au devenit una cu Domnul si sunt de nedespartit de Domnul Insusi". Nu gresiti, si asa si trebuie sa fie.

Da, "bunatatea, bogatia, dragostea parintilor si laudele ce ne inconjoara" sunt o mare piedica in viata duhovniceasca. Sfintii Parinti se temeau de aceste ispite si le evitau pe cat posibil. Tocmai de aceea s-au retras in manastiri si in pustiuri. Dar tu nu ai nevoie sa te retragi nicaieri. Straduieste-te sa fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul! Restul este trecator, gol si de mica importanta. Noi trebuie sa ne aducem aminte si chiar sa ne convingem ca vom muri intr-o buna zi. Si acolo, viata vesnica ne asteapta, timpul se opreste. Doamne, fie-ti mila!

Te afli la o varsta si la o intorsatura primejdioasa a vietii tale. Smereste-te si, pana la moarte, nu te increde in tine insati. Dumnezeu sa te intelepteasca!

Continua sa te rogi cum te rogi acum. Daca ai VIETILE SFINTILOR, te sfatuiesc sa le citesti din cand in cand; ele te vor inspira si te vor invata multe.

Cu dragoste in Hristos.

nedatata

Multumeste lui Dumnezeu ce ti-a dat sa gusti, fie cat de putin, "cat de bun este Domnul". Este adevarat,nu trebuie sa-i descoperi altcuiva viata ta launtrica - nici chiar duhovnicului tau - daca nu are aceeasi viata ca a ta. Sfantul Antonie cel Mare scrie: "Daca vorbesti despre lucruri duhovnicesti unuia care nu este induhovnicit, toate aceste ii vor parea ridicole". In scrisoarea precedenta ti-am vorbit despre smerenie si-ti repet: "Smereste-te, copila mea: vrajmasul este foarte viclean si noi suntem slabi". Sfantul Macarie cel Mare scrie: "Am cunoscut oameni ce erau intr-o asemenea stare de desavarsire
duhovniceasca, incat contemplau slava sfintilor din ceruri; au trait 6 ani aceasta stare, si totusi - este cumplit sa o spunem - s-au pierdut". El mai citeaza cazul unor martiri ce au indurat chinuri groaznice, dar totusi au cazut. Cat despre iertarea pacatelor, Duhul Sfant graieste prin gura proorocului Iezechiel: "Dar daca cel rau se intoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a facut si pazeste toate legile Mele(...),nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi facut(...). Dar si dreptul, daca se abate de la dreptatea sa (...), toate faptele lui bune pe care le va fi facut nu se vor pomeni" (Iz.18,21-22,24)

Pastreaza-ti discernamantul, copila mea! Fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul!

Trag mare folos din faptul ca traiesc intr-o incapere comuna si ca dorm alaturi de ceilalti, toti ingramaditi pe dusumele. Dumnezeu este unul, dar multe sunt caile care duc la El. Ne-o arata pilda Sfintilor Parinti: unii au inaintat in viata duhovniceasca practicand rugaciunea interioara, altii recitand psalmi, canoane si tropare. As mai adauga numai atat: Sfinti Parinti spun ca, chiar si la sfinti, cusururile firesti se pastreaza - si aceasta pentru smerenia lor.

Este cu siguranta foarte placut sa fii cu Mantuitorul pe Tabor; dar trebuie de asemenea sa fii cu El si pe Golgota; deci,inarmeaza-te cu rabdare! Cel ce are urechi de auzit sa auda (Lc. 14 35)

Domnul sa te lumineze!

14 septembrie 1943

E de putin folos sa ne multumim sa citim si sa ne intrebam: cum sa ne mantuim? Trebuie sa incepem sa practicam, sa lucram si sa ne curatim inima de patimi. Acum stiti in ce consta viata duhovniceasca. Sa aveti noroc! Puneti-va la treaba! Dumnezeu sa va lumineze si sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni!

Limbajul Sfantului Isaac Sirul este, ce-i drept, anevoios, dar invatatura lui este si mai grea pentru noi; caci putul este adanc si n-avem decat o sfoara prea scurta pentru a ajunge minunata apa mantuitoare ce se afla in adancuri.

Episcopul Teofan (Zavoratul) a compus chiar o rugaciune Sfantului Isaac Sirul, ca sa ne ajute sa intelegem invatatura sa mantuitoare. In general, Sfintii Parinti au scris plecand de la experienta si de la sentimentele lor si numai cei ce lucreaza pentru purificarea inimii pot sa inteleaga aceasta invatatura.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

14 august 1945

Hristos este cu noi!

Am primit intr-adevar scrisoarea ta si am citit-o cu dragoste.

Este bine ca aspiri la viata duhovniceasca, dar straduieste-te sa nu stingi Duhul. Daca va este mai anevoie voua, celor ce sunteti in lume, sa desfasurati o viata spirituala, Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se straduiesc. Sfantul Ioan Scararul se mira de ciudata noastra conditie: "Cum se face ca, avandu-L pe Dumnezeul Atotputernic, pe ingeri si pe sfinti ca ajutoare pentru practicarea virtutilor, si doar un singur Viclean pentru a ne ispiti spre pacate, suntem cu toate acestea mai usor indreptati spre patimi si spre vicii decat de virtuti?". Intrebarea ramane deschisa. Sfantul nu a vrut sa ne-o explice. Totusi, putem presupune doua lucruri. Pe de o parte, firea noastra corupta de neascultare si lumea, cu ispitele ei multiple si amenintatoare, fac focul diavolului. Pe de alta parte, Domnul nu impieteaza libertatea noastra deplina. Noi trebuie sa tindem spre virtuti pana la capatul puterilor noastre; totodata, nu depinde de noi sa staruim in virtuti, ci de Dumnezeu. In functie de smerenia, si nu de asceza noastra, Dumnezeu ne tine in virtute. Sfantul Ioan Scararul spune: "Unde a avut loc o cadere, ea a fost precedata de mandrie".

Cu toate acestea, noua, celor slabi, Domnul, in milostivirea Sa, ne-a dat cainta, caci firea noastra este adanc inclinata spre pacat. Sfintii Parinti, prin experienta lor, au cercetat in amanuntime subtilitatile firii noastre; ei ne consoleaza expunandu-ne in detaliu, in scrierile lor, mijloacele de lupta contra pacatului. Acum ca ai "Razboiul nevazut", citeste-l cat de des.

Cat despre randuiala ta de rugaciune, sa ti-o stabilesti singur; doar atat: rugaciunea sa nu fie spusa fara rost, ca si cand ai indeplini o obligatie. Straduieste-te sa te rogi cu atentie! Nu este oare mai folositor de a scurta randuiala decat a o indeplini cu tulburare si a fi sclav? Acesta nu este gandul meu, ci al Sfantului Isaac Sirul. Este de asemenea mentionat in "Razboiul nevazut", dar nu-mi aduc aminte in ce capitol.

Nevrednicul tau tovaras de rugaciune.

nedatata

Iata-ne intrati in Sfantul si Marele post. Sfanta Biserica spune: "Sa postim, caci postul este placut lui Dumnezeu. Postul adevarat consta in abtinere de la faptele rele, a ne infrana limba, a ne stapani mania, a alunga poftele trupesti, a renunta la minciuna si la juraminte false. A ne lepada de toate acestea, iata postul adevarat si placut lui Dumnezeu.

In Duminica Iertarii am avut pauza de o jumatate de ceas dupa cina. La ora sapte toti calugarii s-au adunat la biserica; am cantat Utrenia, am recitat rugaciunile de seara, dupa aceea ne-am inchinat la icoane. Egumenul a cerut iertare, s-a inchinat pana la pamant si toti fratii au facut si ei o metanie mare; dupa aceea, toti s-au apropiat unii de altii pentru a cere reciproc iertare si a se imbratisa unii cu altii. Se auzeau numai cuvintele: "Dumnezeu sa te ierte si sa ma ierte si pe mine pacatosul!". Dupa aceea ne-am despartit si am intrat in liniste in chiliiile noastre. Iata un bun obicei ce are efect binefacator asupra sufletului. Calugarii s-au impacat unii cu altii. Pe timpul acestei saptamani nu se munceste. Ne vom impartasi sambata.

Va doresc un post sfintitor. Dumnezeu sa va ajute sa petreceti acest timp in evlavie si sa va bucurati de stralucitoarea Inviere a lui Hristos.

10 iulie 1946

Hristos este cu noi!

Iti urez sa duci o viata induhovnicita si sa incerci, din dragoste de Dumnezeu si pentru mantuirea sufletului tau, sa spui tot ceea ce ai pe constiinta. "Luati aminte sa nu cadeti in ispita", spune Apostolul (1 Cor. 10,12). Fara harul lui Dumnezeu, toate precautiile noastre se sfarama, caci, dupa cum ti-am spus deja, nu sta in puterea noastra sa staruim in virtute. Noi trebuie sa tindem spre virtute si sa ne nevoim - in aceasta sta libertatea noastra.

Ai acum notiunile despre viata launtrica si o oarecare experienta. Dupa puterile si timpul de care dispui, straduieste-te sa te rogi cel mai adesea launtric. Concentreaza-te asupra amintirii mortii si roaga-te lui Dumnezeu sa-ti dea acest har. Priveste trecatoarea noastra viata: nestatornica, schimbatoare si foarte efemera: ea ii indeamna la placeri pe cei ce nu sunt atenti. Pentru a dobandi pacea interioara, nu exista decat o cale: rugaciunea continua. Grija si tristetea vor trece: ai rabdare si nu te descuraja! Dumnezeu sa te ajute si sa te pazeasca!

Nu este bine sa te increzi in cuvintele celor ce sunt de felul nostru de a gandi. Oamenii sunt ceea ce sunt: uneori fac din tantar armasar si nu vad decat slabiciunile. Ei nu au de unde sa stie despre lacrimile varsate in taina in chilie, nici cum sa patrunda in viata launtrica a unui calugar singuratic. Treptele de inaintare duhovniceasca sunt diferite si doar cel induhovnicit il poate intelege pe cel asemenea lui. Nimic nu este mai folositor decat a-i considera pe toti buni si pe tine mai rau decat toti. Asa cum ti-am
spus-o si personal, ia aminte la tine insati si te vei vedea atunci mai rea decat toti.

Ma gandesc la voi in nevrednicele mele rugaciuni. Mila lui Dumnezeu sa fie cu voi dupa credinta voastra!

24 octombrie 1946

Iti multumesc fierbinte ca te gandesti la mine. Har Domnului ca te-a ajutat sa te intelegi cu N.N. Dumnezeu sa o ajute! Insa trebuie sa nu o judeci.

Cartea Sfantului Isaac Sirul este o carte serioasa si doar acela care duce o viata induhovnicita o poate intelege cum trebuie. Daca-ti poti procura cartea Sfantului Casian Romanul, te sfatuiesc sa o citesti, mai ales Capetele lui, fiindca ai inceput sa intelegi putin din gandirea Sfintilor Parinti. Este bine sa vorbiti uneori impreuna despre viata interioara pentru ca tu o sti, o poti explica. Te-ai intrebat ce fel de voce avea Mantuitorul. El era Dumnezeu adevarat si om adevarat, insa fara pacat; trebuia sa presupunem ca vorbea ca un om, dar cuvintele Sale erau lipsite de elocinta umana artificiala si ca predicile Sale erau pline de maretie. Cu toate acestea, atunci cand i-a acuzat pe farisei, a trebuit sa vorbeasca cu severitate.

Dumnezeu sa va pazeasca!

15 noiembrie 1946

Multumita lui Dumnezeu ma aflu sanatos si nu trebuie sa ma duc la doctor. Munca nu-mi pune probleme; dupa mese ma duc sa lucrez in padure cam doua ore si jumatate; adun crengi si le pun gramada. Este folositor atat pentru suflet, cat si pentru trup!

N. si cu tine sunteti deosebite si de aceea inima ta nu incearca atractie fata de a ei. Dumnezeu este unul, dar multe sunt caile ce duc la El. Fiecare merge pe calea lui.

Ii multumesc lui N pentru rugaciunea ei de copil.Rugaciunea copiilor ajunge repede la Dumnezeu. Imi aduc aminte cantecul ei si povestea preotului sfant. Caracteristica copiilor este simplitatea, sinceritatea si firescul. Dumnezeu intr-adevar ne-a poruncit sa fim copii, si aceasta trasatura de caracter se regaseste la toti ascetii.

Daca te vei cerceta cu atentie, te vei vedea mai rea decat toti si, chiar daca vei fi laudata, aceasta nu-ti va fi daunator; in fapt, oamenii, cu exceptia celor ce duc o viata duhovniceasca, nu tin seama decat de exteriorul persoanei si nu privesc inauntru.

Pana in clipa mortii, rugaciunea solicita o lupta. Este bine ca aspiri spre rugaciune.

Dumnezeu sa va ajute! Nu stinge Duhul!

6 decembrie 1946

Mi-ar fi placut sa pot raspunde cu voce tare intrebarilor tale, caci nu se poate spune totul prin scris. Desigur, trebuie sa fie si asa: daca ne certam pe noi insine, ceilalti ni se par buni; intr-adevar, ochiul sanatos priveste pe toti oamenii drept, in timp ce ochiul stramb priveste pe toti oamenii invers. Ai aici cartea Sfantului Ioan Casian; citeste-o din cand in cand; cu toate ca a fost scrisa pentru calugari, se adreseaza si mirenilor. Fragmente selectate din aceasta carte se regasesc in volumul doi al Filocaliei. Deoarece iti plac Vietile Sfintilor, citeste-le! Noi le citim aici in fiecare zi la trapeza si am remarcat ca unii au lacrimi in ochi facandu-o.

Ai remarcat chiar tu insati ca vizitele si concersatiile te umplu de tristete; asa ca, in masura in care poti, evita-le fara ezitare. Chiar daca aceasta starneste oarecare nemultumiri, este ceva lipsit de importanta. Nu-ti fa griji!

Ti-e frica de intuneric? Si mie. Asta ne arata cat de slabi si cat de putina credinta avem in Pronia divina. Cand ma intorceam pe jos de la manastirea maicilor, a trebuit sa traversez padurea pe o distanta de cinci kilometri; intr-un loc m-a cuprins asa o spaima, ca mi s-a facut pielea de gaina si urechile au inceput sa imi tiuie: aveam impresia ca cineva ma urmareste. M-am intors, mi-am facut semnul crucii si mi-am continuat drumul. Scriptura spune: "caci spaima nu este altceva fara lepadarea oricarui ajutor care-ti vine de la dreapta judecata" (Sol.17,11)

Cat despre tulburare, Sfintii Parinti au spus "ceea ce se face cu tulburare vine intodeauna de la demoni!". Inchina-te crucii si icoanei Maicii Domnului, atat ajunge. Fii linistita! Citeste in Sfantul Varsanufie intrebarea 430 si raspunsul si de asemenea intrebarea 433; vei putea astfel sa-ti lamuresti putin lucrurile.

Nu te framanta atunci cand nu poti sa-ti faci tot canonul de rugaciune si sa nu fii sclava unei reguli!

Pastreaza rugaciunea vamesului - "O, Doamne, fii milostiv mie, pacatoasei!" - si amintirea lui Dumnezeu. Asta inlocuieste toate canoanele. Citeste ceea ce este scris la pagina 136 a cartii Sfantului Isaac, cat si capitolul 20 al celei de a doua parti a Razboiului nevazut. Daca lacrimile sunt intodeauna de folos, deci nu te ingrijora. Intodeauna sa stii ca daca te rogi fara atentie nu vei avea lacrimile.

Cand te culci, gandul la Dumnezeu, amintirile Scripturii, mai ales Evangheliei, sa-ti ocupe mintea. Lasa lacrimile sa vina cand vor.

La spovedanie nu trebuie sa ai lacrimi; spune ceea ce ai pe constiinta si nimic mai mult. Este evident ca X. trece printr-o perioada mai grea; prin urmare, trebuie sa te rogi si pentru ea si sa nu te manii impotriva ei. Faci foarte bine ca nu-i dai prea multa atentie si nu intervii. Dumnezeu sa va intelepteasca si sa va dea impacare.

1946

Am primit micul tau ravas de la casa de odihna. Am inteles din el ca mintea ta este abatuta, inima tulburata, ca te simti dezorientata si inutila. Dar toate acestea sunt numai din vina ta! N-ai observat ca erai usor ingamfata, crezand ca zbori deja spre Ceruri. In acest timp iti lipsea adevarata smerenie interioara si increderea totala in voia lui Dumnezeu. In milostivirea Sa, Domnul a ingaduit o schimbare in viata ta obisnuita, si indata ai cazut in deznadejde si nu te-ai mai simtit buna de nimic. Dar tocmai despre asta e vorba: smerenia inseamna a considera ca nu esti bun de nimic.

Nu fi trista fiica mea! Straduieste-te sa te rogi si, prin mila lui Dumnezeu, furtuna necuratiilor ce s-a ridicat in tine se va domoli si va fi urmata de liniste si calm. Te sfatuiesc sa nu te grabesti sa parasesti casa de odihna. Odihneste-te bine! Dumnezeu sa te ajute si sa te pazeasca!

1946

Imi scrii ca am inceput sa te invat sa traiesti. Nu este asa. Cum as putea sa-i invat pe ceilalti cand eu insumi inaintez ca un orb, vom cadea amandoi in prapastie!(Mt. 15,14). Dupa lunga ta corespondenta cu X., probabil ca i-ai pastrat scrisorile si iti amintesti sfaturile ei. Nestiutor cum sunt, cum as putea sa-i indrept pe altii intr-o problema asa de importanta, mai de pret decat orice pe lume? Eu raspund cuiva, nu vorbesc de la mine, ci imprumut glasul Sfintilor Parinti. Asta ma rusineaza: eu ii indrum pe altii si eu cum traiesc oare?

In clipa de fata suntem lipsiti de harul de a trai sub indrumarea unui staret cu experienta in viata duhovniceasca. Indrumatorul duhovnicesc trebuie sa indice drumul pe care el insusi l-a urmat. Nu este acelasi lucru daca el indruma doar dupa carti. Cel ce vorbeste si cel ce asculta se gandesc amandoi ca se vor zidi reciproc, dar cand vor fi gustat cat de bun este Domnul, ei isi vor intelege greselile. Sfantul Petru Damaschinul spune ca a suferit mult de pe urma sfaturilor lipsite de experienta. Duhovnicul trebuie sa fie echilibrat si sa aibe darul deosebirii duhurilor, adica sa cunoasca totul despre om: timpul sau, proiectele sale, pornirile, personalitatea, rabdarea, cunostintele, ravna, varsta, forta trupului, constitutia, sanatatea si bolile sale, caracterul, locul, educatia, dispozitile, scopul, comportamentul, intelegerea, inteligenta sa nativa, eforturile, vigoarea, incetineala sa. El trebuie de asemenea sa cunoasca planul lui Dumnezeu, sensul fiecarui cuvant al Sfintei Scripturi si multe alte lucruri. Iata cum trebuie sa fie un parinte duhovnicesc si ce discernamant trebuie sa aiba.

Spre marea mea rusine, se implinesc 48 de ani de cand traiesc in manastire si ma aflu intr o asemenea dezordine, incat nu stiu de unde sa incep, cum sa imi mantuiesc sufletul. Nu te gandi ca vorbesc asa din smerenie. Nu, nu, asa sunt eu in realitate. In tineretea mea, imi prisosea sarguinta; o vreme am purtat potir si lanturi. Am incercat sa gasesc sfinti asceti,dar nu am gasit. Din cauza lipsei mele de experienta nu am stiut probabil sa ii inteleg. Sarguinta incepatoare da multa importanta literei ce omoara sufletul si nu am intalnit un indrumator care sa fi putut struni ardoarea mea si care sa ma fi indrumat cum trebuie in viata duhovniceasca. Dupa Sfantul Ioan Scararul, cel ce traieste fara indrumare "este nesigur", caci se semeteste.

Asa ca am ramas cu nimic! Dar nu deznadajduiesc, caci cred in mila lui Dumnezeu si ma indrept catre El cu toate puterile mele! Imi aduc aminte vita-de-vie din Evanghelie, unde lucratorii care au sosit in al unsprezecelea ceas au primit tot atatia bani ca si cei ce au lucrat de dimineata. Sunt multumit si fericit ca Domnul a hotarat ca sa-mi petrec viata intre zidurile unei manastiri.

Imi scrii ca iti place mancarea buna. Cui oare nu ii place? Doar cel ce a gustat din milostivirea Cerurilor si-si infraneaza pantecele - acest stapan al tuturor relelor - nu o iubeste.

Am scris ca litera omoara sufletul, insa trebuie sa intelegem sensul cuvintelor: litera omoara pe cel care se opreste la ea si o considera o virtute si nu un mijloc de a dobandi virtutea. Nu exista desigur fructe fara frunze, dar fara fructe, smochinul se ofileste.

Raman cu dragostea in Hristos!

1946

Hristos in mijlocul nostru!

Mi-ar placea mult sa va intorc vizita, dar anii imi aduc aminte ca flacaruia vietii mele se consuma si se stinge curand: va fi putin fum si totul va disparea. Trebuie sa ne aducem aminte ca viata noastra de aici este trecatoare si ca nu este decat o pregatire pentru viata viitoare vesnica. Daca nu va mai vad in aceasta viata, cred ca ne vom vedea in veacul viitor, duhovniceste si nu trupeste.

Am primit intra-adevar pachetelele incredintate monahiei X. si Parintelui Y. Acele pirojki (placinte mici rusesti) sunt mai gustoase unele decat altele si mai moi decat cele de la brutarie, caci sunt facute cu dragoste si osteneala. Dar va rog sa nu-mi mai trimiteti nimic pe viitor! Am tot ce ne trebuie aici si nu trebuie decat sa ne punem picioarele sub masa; pe cand acolo, trebuie sa va procurati voi totul. Dumnezeu sa va ajute!

Citeste cu multa atentie cartea Sfantului Macarie cel Mare pentru ca infatiseaza cu multa patrundere viata duhovniceasca. Am putea spune ca este o modalitate de a verifica viata duhovniceasca. Daca-ti cercetezi inima, vei vedea acolo balaurul cu o suta de capete. Nu te teme si nu deznadajdui! Cu ajutorul lui Dumnezeu, ii vei zdrobi capetele. Daca iti vei privi cu atentie viata, te vei vedea slaba si pacatoasa; dar daca nu-i vei judeca pe totii oamenii buni, nu-ti vei pleca atentia defectelor celorlalti, vei dobandi pacea si linistea inimii. Din timp in timp vei avea lacrimi de consolare.

Astazi este sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in biserica. Slujba a fost inaltatoare, cantata de doua coruri. Este frumos si soarele straluceste. Nu rezist: ma voi duce la o plimbare. Imi place sa ma plimb de unul singur, imi place natura. Oriunde privesc, totul este ca o mangaiere: fiecare copac si fiecare tufa, pasarelele ce zboara dintr-un copac in altul ciripind se agata de ramuri cu ghearele lor mici, iau cate ceva in cioc; vatuiul alb ce sare si se inalta pe labele dinapoi asculta si priveste dintr-o parte in alta, dupa care pleaca topaind. Toate sunt atat de ziditoare, incat nu poti sa-ti retii lacrimile; planul lui Dumnezeu este vadit in toate lucrurile. Cum a facut totul in chip minunat si cum se ingrijeste cu dragoste Ziditorul! N-a uitat nimic. Pasarelele sunt atat de firave, labutele lor sunt ca niste fire de paie si totusi reusesc sa reziste si sa se hraneasca pe timp foarte rece.

Slava intelepciunii si creatiei Tale, Doamne! Iti multumesc, Doamne, ca ne lasi uneori sa te cunoastem, asa slabi si mari pacatosi cum suntem. Aici este lucrarea milostivirii Tale. Fara ajutorul tau, nu putem, asa pacatosi cum suntem, nici sa contemplam natura, nici sa dobandim o singura virtute. Ne-ai dat libertatea si nu putem decat sa ne dorim virtutile; a le dobandi sau a le pastra depind de ajutorul Tau. Doamne, iti cer un singur lucru: prin judecatile pe care doar Tu la stii, mantuieste-ne pe noi, pacatosii!

21 februarie 1947

Iti doresc atat tie, cat si lu X., sa veti parte de un sfant post. Dumnezeu sa va ajute sa-l treceti bineplacut Lui si sa va bucurati de luminoasa inviere a lui Hristos.

Ai acum cartea Sfantului Varsanufie. Consult-o caci este foarte de folos. Poti gasi in indexul alfabetic intrebarile legate de problemele tale. Iti trimit o carticica ce contine o explicatie sistematica a invataturii morale a Sfantului Isaac Sirul. Citeste-o fara sa te grabesti.

Fiica duhovniceasca a parintelui X.X. nu-mi scrie. Sunt bucuros de asta, caci nu voiam sa intru in legatura cu multi oameni. Tu insa scrie-mi cand doresti! Iti voi raspunde cu dragoste, in masura puterilor mele. Imi doresc sa fii o adevarata credincioasa, in sensul deplin al cuvantului. Desigur, fumatul nu este bun, dar sunt mai aspru in ce priveste patimile sufletului: invidia, ranchiuna, judecarea, rautatea, ipocrizia, batjocorirea si dragostea de argint. Patimile trupului ne umilesc mult adesea. Mandria este mai rea decat toate; prin ea diavolul si-a pierdut stralucirea initiala pentru a deveni intuneric. Mandria este inventie diavoleasca. Cu voia lui Dumnezeu, vom discuta despre patimile sufletului cand ne vom vedea.

Fiica mea, doreste-ti smerenia si pana in clipa mortii nu te increde in tine insati! Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute: aceasta este lucrarea harului, pe care nu putem s-o pastram decat prin smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune: "Acolo unde a fost o cadere ea a fost cauzata de mandrie". Este un mare noroc pentru noi ca avem scrierile Sfintilor Parinti, deoarece ei vorbesc pe larg despre viata duhovniceasca. Desigur, e bine sa inaintam in viata spirituala sub indrumarea unui parinte duhovnicesc; este foarte periculos sa te conduci numai dupa carti. Este ca si cum o persoana ce nu a studiat medicina ar cere de la farmacie otrava in loc de medicamente potrivite.

Cu toate acestea, nu trebuie sa ne descurajam: sa punem smerenia vamesului ca temelie a zidirii noastre duhovnicesti si, in bunatatea Sa, Dumnezeu ne va ajuta, asa pacatosi cum suntem, sa trecem peste obstacolele din calea noastra. In slabiciunile noastre, sa ne pocaim, pentru ca toti ascetii cucernici s-au agatat de smerenie si de cainta.

Marele Staret Paisie Velicikovski,si el, s-a plans de lipsa indrumatorilor spirituali; el, care era experimentat in viata duhovniceasca, ne sfatuia sa ne calauzim simplu, vorbind cu persoane cu aceeasi viata duhovniceasca si citind scrierile Sfintilor Parinti. Deci, comunitatea voastra este cat se poate de utila, deoarece aici schimbati idei. Nu trebuie insa sa va tulburati daca apar unele neintelegeri - asa se se intampla si ascetilor. Dumnezeu este unul, dar cei ce merg spre El au orizonturi diferite. De aceea este de folos si profitabil sa ai un interlocutor ce-ti impartaseste modul de gandire. Sfantul Serafim spune: "Daca vrei sa-ti pierzi armonia sufleteasca, vorbeste cu cineva care are un alt fel de a fi decat tine". De fapt asa se intampla. Daca este linistitor sa discuti cu o persoana, poate fi penibil sa discuti cu o alta: n-ai nimic sa ii spui si speri sa plece.

Deoarece ai volumul al doilea al Filocaliei, citeste Capetele Sfantului Isihie despre trezvie si rugaciune. Lupta impotriva gandurilor este aici foarte bine explicata. Citesc adesea aceasta carte; nu pot sa ma dezvat de ea si nu ma oboseste niciodata. Este sursa de inspiratie; chiar daca noi nu urmam sfaturile Sfantului Isihie este bine sa cunoastem esenta vietii duhovnicesti.

Ce scrisoare lunga ti-am scris, nu prea inchegata, dar asta nu face nimic.

Dumnezeu sa va pazeasca!

2 martie 1947

Hristos este in mijlocul nostru!

Scrii pentru ca esti tulburata si e drept sa fie asa. Te asemeni trestiei miscate de vant: au fost suficiente cateva vesti si te-ai nelinistit. Iata motivele: neatentia, lipsa de concentrare fata de viata ta spirituala, lipsa lasarii in voia lui Dumnezeu. Tara ta a fost laudata si iata-te pregatita sa pleci. Sa stii totusi ca, oriunde vei merge, vei duce dezordinea interioara cu tine. Si acolo vei intalni oameni si nu ingeri. Imparatie Cerurilor nu este in exterior, ci in noi. Daca ne vom ingriji de "unicul necesar", restul ni se da pe deasupra - insasi Dumnezeu a spus-o.

Astazi este duminica biruintei Ortodoxiei. Iata ca a trecut o saptamana de cand a inceput Postul; timpul zboara pe aripile vantului. Viata noastra pamanteasca este scurta in comparatie cu viata viitoare - cea vesnica. Este o picatura de apa in mare. Si totusi, ne gandim atat de putin la Vesnicie si nu ne pregatim pentru ea. In realitate, suntem profund cufundati in lucrurile lumesti si am uitat "unicul necesar". Doamne, daruieste-mi amintirea mortii!

29 aprilie 1947

Am primit scrisoarea ta si, cu toate ca ai scris-o in tren, am reusit sa descifrez totul.

Desigur, cand auzim calomnii ne este lovita parerea buna pe care o avem despre noi insine, dar trebuie sa le suportam cu rabdare si sa cerem ajutorul lui Dumnezeu, fara ajutorul Lui, nu putem starui in nici o virtute. O spun mereu pentru ca e adevarat!

In cartea "In muntii Caucazului", nu citi urmatoarele fragmente; de la jumatatea paginii 11 pana la jumatatea paginii 17, din Introducere, capitolele II si IV, primul punct al raspunsului la critica. In aceste locuri s-au strecurat niste erori: Vrajmasul a inselat autorul cu scopul de a distruge increderea cititorilor. Citeste aceasta carte fara ezitari; este deosebit de ziditoare. O consult si eu adesea; se vede ca autorul nu a scris-o doar cu inteligenta sa, ci si cu inima, si ca a gustat din frunctele "unicului necesar"

Fiica mea,iti trimit salutari din inima.

18 mai 1947

In legatura cu nelinistile si caderile tale, iti voi spune aceasta: atata vreme cat barca sufletului nostru navigheaza pe apele vietii pamantesti, va fi supusa schimbarilor vremii. Ba este ploaie, ba este frumos; uneori apare o furtuna mare si barca noastra risca sa se loveasca de o stanca sau de mal. In aceasta vale a plangerii nu poate fi altfel; doar in viata vesnica nu pot fi schimbari. Sub stapanirea patimilor - inteleg aici patimile sufletului, cum ar fi: judecarea, vanitatea, mania, minciuna si mandria demonica - ni se pare ca toti sunt vinovati si rai. Or, Dumnezeu nu ne-a rugat sa cerem celorlalti dragoste si dreptate, in schimb ne-a poruncit sa-i iubim pe ceilalti si sa fim drepti. Nu deznadajdui! Si cand esti confruntata cu greutati, afunda-te in Sfanta Scriptura, in scrierile Sfintilor Parinti si in rugaciune. Atunci vei experimenta pacea si linistea in sufletul tau. Putem mult si bine sa ne gandim; fara ajutorul lui Dumnezeu, nu putem fi in pace cu noi insine, nici cu ceilalti.

Dumnezeu sa va pazeasca!

15 iunie 1947

Hristos este in mijlocul nostru!

Am primit heringii. Ai facut pana si efortul de ai curata oasele. Iti multumesc foarte mult. Am fost plecat sa-l vizitez pe egumenul nostru la clinica din Koupio unde face tratament cu raze. Am luat vaporul cu aburi, la clasa a doua si am ramas in sala de mese. Am cercetat cu atentie felul in care traiesc oamenii si mi-am adus aminte de cuvintele Sfantului Ioan Teologul: "Caci tot ceea ce se afla in lume este pofta nemasurata a trupului, pofta a ochiului si mandrie de imbogatire; acestea nu vine de la Tatal, ci din lume" (1 In. 2, 16). Asta se verifica la fiece pas. Peste tot, nu vedem decat mandrie si vanitate.

In acest tumult, lumea intreaga cu iluziile ei se agita si se rasuceste. Sfantul Isaac Sirul spune: "Lumea este o lingusitoare si o inselatoare; si nu o va intelege aceasta decat la Scaunul Judecatii". Slava Domnului, sunt sanatos! Fii linistit, am primit toate scrisorile tale. Imi aduc aminte chiar de continutul fiecareia. Cu toate acestea, iti marturisesc ca nu le pastrez.

Scumpa mea copila, iti multumesc din suflet pentru ceea ce-mi doresti tale. Scrie-mi! Iti voi raspunde atat timp cat sunt in stare.

16 septembrie 1947

Hristos este in mijlocul nostru!

Multumita lui Dumnezeu, sunt sanatos! Am cules si treierat graul. In timp ce treieram, m-am imbolnavit; am racit din cauza prafului, a transpiratiei si curentilor de aer. Am inceput sa prasim cartofii; sunt multi si, daca va fi timp frumos, in doua saptamani vor fi gata. Cand esti sanatos, e bine sa lucrezi; uneori este ziditor pana la lacrimi. Fiecare sa lucreze dupa masura puterilor sale. Conversatiile sunt desigur diferite: uneori unii se cearta si chiar isi arunca vorbe grele. Suntem oameni si, inevitabil, amestecam omenescul in cuvintele noastre.

Ieromonahul Miheia s-a stins linistit la 15 septembrie la ora 3 dimineata; va fi ingropat miercuri. Pomeneste-l pe el, Doamne, intru Imparatia Ta! Inevitabil, va veni si randul nostru, fiica mea. Doamne, ajuta-ne pe noi, pacatosii, sa facem binele si, prin judecatile Tale, mantuieste-ne pe noi! Amin.

27 octombrie 1947

Nu cauta sa te departezi prea mult de ceilalti! Daca esti invitata la sarbatorirea cuiva, du-te! Dar, si acolo, ia aminte la prezenta lui Dumnezeu. In ceea ce priveste discutiile despre ispitele tale cu inima deschisa cu o alta persoana, nu vad, acolo unde esti, pe nimeni care sa-ti fie de folos. Nu trebuie sa vorbesti sa vorbesti cu o persoana lipsita de experienta, asta-ti poate fi daunator vietii duhovnicesti. Sfantul Petru Damaschinul spune ca a suferit mult de pe urma sfaturilor celor lipsiti de experienta.

Daca ceilalti te privesc uneori ca pe o straina atunci cand le vorbesti, nu te mira! Ei gandesc altfel decat tine. Fii precauta si vorbeste conform conceptiilor lor!

Este rau ca nu stii sa taci. Sfantul Arsenie cel Mare s-a cait intodeauna ca a vorbit prea mult si niciodata n-a pastrat tacerea. Desigur, dupa citirea scrierilor Sfintilor Parinti, cartile Episcopului Teofan par aride. Putem face urmatoarea comparatie: scrierile Sfintilor Parinti sunt smantana, pe cand cartile Episcopului Teofan sunt lapte taiat cu apa.

Scrii ca amintirea mortii este o mare virtute. Sfantul Ioan Gura de Aur s-a rugat sa o obtina. Este un dar de la Dumnezeu. Este scris undeva: "Adu-ti aminte de sfarsit si nu vei mai pacatui".

Dumnezeu sa te apere,fiica mea!

29 octombrie 1947

Continua sa te rogi asa cum o faci acum. Rugaciunea lui Iisus si amintirea de Dumnezeu - adica certitudinea ca El vede si stie tot - sunt acelasi lucru. Nu-ti dori stari sufletesti inalte, precum cainta si lacrimile; asemenea stari vin pe nepregatite si binenteles, prin harul lui Dumnezeu. Este bine ca ai ravna pentru rugaciune, chiar daca ai o viata activa, lucrul tau la birou si acasa. Nu te mira ca n-ai fost in stare sa deschizi gura de fata cu o cunostinta de a ta! Am trecut si eu prin aceasta experienta si aceasta s-a intamplat chiar Sfintilor Parinti. Citeste ce scrie Sfantul Casian despre acest subiect. Dumnezeu sa te lumineze!

La manastire, deocamdata totul este o ordine; ne traim viata monahala obisnuita. Cat despre viitor, despre ceea ce ne asteapta, sa se faca voia lui Dumnezeu in toate! Vorbesc aici de viata noastra prezenta, pamanteana, exterioara, dar esential este ceasul mortii, inevitabil pentru fiecare dintre noi. Viata noastra trecatoare, aici pe pamant, este un drum si o pregatire pentru Vesnicie. Doamne, ajuta-ne pe noi, pacatosii, sa-ti fim Tie bineplacuti si da sfarsit crestinesc vietii noastre!

5 decembrie 1947

Am primit scrisorica ta afectuoasa. Ultimele tale cuvinte: "Pentru moment, nu am nici o grija" m-au bucurat. Dupa Sfintii Parinti asa si trebuie sa fie. Daca ti se intampla sa ai ezitari pe calea unei virtuti, nu fii trista! Cand cad, ma ridic. Cad inca o data - ma ridic inca o data. Si tot asa pana in ceasul mortii. Slava milei Tale Doamne! Mare este bunatatea Ta ca ne-ai dat noua, pacatosilor, pocainta! Caci pentru noi, pacatosii, nu pentru cei drepti, Te-ai coborat pe pamant.

Spui ca scoteai apa si, deodata, fara veste, o broasca a cazut in put. Trebuie sa o scoti si apa va si iarasi curata. Sunt bucuros ca ai inceput sa intelegi in adancime ce inseamna viata duhovniceasca. Este un noroc ca Sfintii Parinti au lasat sfaturi verificate de experienta lor personala. Citeste mai des scrierile lor.

Dumnezeu sa va aiba in paza! Sa va mantuiti!

20 decembrie 1947

Te ingrijorezi degeaba pentru scrisoarea ta trista. Suntem oameni si starile sufletesti se schimba. Este bine ca imi scrii de incercarile tale; ele nu ma surprind. Din contra, ma bucura ca-mi spui totul asa dupa cum iti vin cuvintele. Nu ezita sa imi scrii ceea ce te incearca! Memoria si imaginatia sunt un singur simtamant interior. Amintirea intamplarilor trecute ne chinuie uneori ata de rau mintea. Trebuie atunci sa ne rugam cu rabdare si atentie si sa ne ocupam mintea cu citirea Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor parinti; cu alte cuvinte, mintea nu trebuie sa fie trandava. Intamplarilor trecute trebuie sa le substuim alte ganduri; altfel, putin cate putin, aceste amintiri se vor sterge si melancolia va trece. Doi stapani nu pot trai impreuna in aceeasi inima!

Nu trebuie niciodata sa ne urmam patimile; intr-adevar, cu cat le hranim mai mult, cu atat cer mai mult mancare. Sunt asemenea cainelui obisnuit sa linga butucul macelarului; indata ce iei un bat si-l alungi, nu se mai apropie. Sfantul Apostol spune: "Luati bine seama cum umblati"(Efes. 5,15) si "uitand cele ce sunt in urma mea si tinzand la cele dinainte" (Filip. 3,13).

O doamna care o cunosc mi-a trimis o scrisoare lunga in care-mi scrie ca rugaciunea lui Iisus a inceput sa salasluiasca in ea. Ce bucurie sa te gandesti ca exista suflete ale rugaciunii pe lume! Ea era in Germania si acum trebuie sa plece in America de Sud. Drum bun!

Dumnezeu sa o lumineze!

Ei bine, copila mea, dupa exempul acestei doamne, sa incepem deci, tu si cu mine, sa ne ocupam mai vartos de rugaciune. Dumnezeu sa ne ajute! Acum esti obisnuita cu munca ta si nu trebuie sa te mai gandesti la ea; ocupa-ti deci mintea cu rugaciunea si cu gandul la Dumnezeu. Mult noroc! Pune-te la lucru! Fara rugaciune viata este plina de suspine. Atunci insa cand rugaciunea devine o obisnuinta, ea bucura si potoleste inima; este o stare fericita. Se intampla uneori ca cei ce se roaga in aceasta viata sa aibe deja o pregustare a fericirii viitoare.

1947

In mila Sa,Dumnezeu Ti-a dat sa gusti putin din bunatatea Sa. Ai inceput deci, acum, sa intelegi ce inseamna "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Lc.17,21). In aceste momente este ca si cum lumea vizibila n-ar mai exista. Ai acum o experienta a acestei stari preafericite si stii de ce ne paraseste.Dumnezeu sa te lumineze! Felul tau de a duce razboi cu patimile este bun, pentru ca nu exista ordine in patimi. Oricare ar fi patima care se trezeste in tine, lupta-te impotriva ei! Sa stii totodata ca nu vei putea invinge patimile doar cu propriile tale puteri. Trebuie chemat Dumnezeu in ajutor.

Este foarte rau sa-ti judeci aproapele; cei care-i judeca pe altii isi aroga un drept ce apartine lui Dumnezeu - judecata - si atunci Domnul ingaduie sa cada si ei in aceleasi pacate. Noi ii judecam pe ceilalti pentru ca nu ne ingrijim de viata noastra. Cerceteaza-ti cu atentie inima si vei vedea cata putreziciune se afla in ea!

Si tu ai o sanatate precara, dar nu te intrista. Lasa-te in voia lui Dumnezeu. Cu totii vom muri in orice caz, intr-o zi sau alta!

Am observat ca grija de a ne prelungi viata este o mare greseala si o slabiciune. Viata si moartea se afla in mainile lui Dumnezeu, si Domnul a spus "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga" (Mt. 6, 33). Grija si nazuinta noastra trebuie sa fie aceasta: sa traim dupa poruncile lui Dumnezeu si sa ne curatim inima de patimi.

Ti-am scris sa nu te tulburi. Asta, ca sa nu tanjesti dupa stari sufletesti inalte inainte de vreme. Totul vine la timpul sau. Starea de fericire va veni fara sa o asteptam, cand locul in inima noastra va fi pregatit prin ascultarea poruncilor dumnezeiesti. Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si sa lucram - restul depinde de har. Mai adaug inca o observatier: daca-ti judeci aproapele, nu vei avea nici lacrimi, nici cainta. Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te apere!

30 decembrie 1947

Hristos este in mijlocul nostru!

In ultima ta scrisoare, imi vorbesti din nou despre incercarile tale; insa acuma, multumita lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfintii Parinti au spus ca nu exista mantuire fara suferinta. Acestea au doua avantaje. In primul rand, ne dau ravna catre Dumnezeu si ne invata sa-L multumim din tot sufletul. In al doilea rand, ele ne elibereaza de preocupari si griji inutile. In scrierile lor, vedem cum Sfintii Parinti se mahnesc si se descurajeaza ca si noi; ei chiar au incercat stari pe care au preferat sa nu le pomeneasca, ca sa nu tulbure si sa nu deznadajduiasca pe incepatorii in ale vietii duhovnicesti ca si noi.

Desigur, Dumnezeu ingaduie suferinta in masura in care fiecare o poate suporta. Suferintele ne smeresc; avem o oarecare infumurare sa dorim sa progresam in viata duhovniceasca prin propriile noastra forte. Ori, prin suferinta, invatam smerenia si pricepem ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, straduintele noastre nu sunt suficiente. Trebuie sa ne straduim sa practicam virtutile, dar izbanda depinde de har. Doar celor smeriti Dumnezeu le da Harul Lui. Iar fara intamplari ce ne smeresc este imposibil sa devenim smeriti!

Sfintii Parinti au expus in amanuntime in scrierile lor ceea ce trebuie sa fie o viata duhovniceasca plina de intelepciune; ori, doar facand aceasta experienta putem incepe sa intelegem scrierile lor. Daca te pui la lucru, daca-ti cureti inima de patimi, totul iti va deveni foarte limpede si pe inteles. Sfinti calugari, rugati pe Dumnezeu pentru pacatosii de noi si deschideti mintile noastre sovaielnice invataturilor voastre!

Tu-mi scrii ca indeletnicirile te distrag de la rugaciune. Pastreaza amintirea lui Dumnezeu in timpul activitatilor tale! Si asta tot rugaciune se cheama. Este bine ca aspiri la viata duhovniceasca si la rugaciune; este jumatate din calea mantuirii; pentru restul, Domnul te va ajuta sa inaintezi. Dar nu te incredinta acediei si nu-ti pierde curajul.

Imi spui ca parca nici macar nu ai inceput. Este un sentiment bun, ce te duce la smerenie. Este o regula a vietii duhovnicesti: cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult ne vedem greselile si pacatele. Dumnezeu sa ne fereasca sa ne credem drepti! Dumnezeu sa va ajute si sa va elibereze de chinurile vesnice!

1947

Am primit biletul tau si-ti raspund. Totusi, nu lua cuvintele mele ca pe un ordin sau ca pe o regula, ci ca un simplu sfat, pe care poti sa nu-l urmezi, daca crezi ca el contravine Sfintei Scripturi si traditiei Sfintilor Parinti.

Nu te grabi si nu tanji inainte de vreme dupa stari sufletesti inalte. Fiindca intra-adevar, nu prin salturi, ci printr-o cale rabdatoare inaintam in viata duhovniceasca. Ai vazut deja in parte ceea ce nu-ti este de folos: cartile lumesti, politica si vizita oamenilor fara rost. Da, toate acestea sunt daunatoare celui preocupat de viata lui sufleteasca. Felul in care lupti cu patimile este bun; oricare ar fi patimile pe care le descoperi in tine lupta impotriva lor, si asta nu doar cu proprile tale forte, ci si cu ajutorul lui Dumnezeu. Acorda totusi mai multa atentie celei mai mari patimi cu care te afli in razboi. Mai afla si ca, desi nevointele sunt ale noastre, biruinta depinde de har. Harul ne este dat ca raspuns al smereniei, si nu al ascezei. Cu cat un om se smereste mai mult, cu atat harul il viziteaza mai des. Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute, ci harului!

Sa stii de asemenea ca omul nu se poate afla tot timpul in aceeasi stare launtrica. Este ca si cu vremea:exista schimbari. Este bine sa te afli pe Tabor, dar uneori trebuie sa ne aflam si pe Golgota. Cel ce vegheaza si are discernamant gaseste multe ocazii pentru a face experienta acestora. Sfantul Isaac Sirul a vorbit despre aceasta in cea de-a 46-a cuvantare a sa.

Scrii: "Am putina nadejde sa ajung acolo unde Sfintia Voastra mergeti". Ia-ti inapoi aceste cuvinte! Judecata Domnului nu ne este cunoscuta: stim noi care va fi locul fiecaruia? Este imbucurator ca te-ai impacat cu X. Fa intotdeauna asa chiar daca, din partea ta, nu exista nici un motiv de discordie. Staretii de la Optino sunt pnevmatofori si hraniti de duhul Sfintilor Parinti. Ii stimez si ii respect in mod deosebit. In concluzie as spune doar atat: "Purtati-va sarcinile unii altora, si asa veti implini legea lui Hristos" (Gal.6,2). Nu fa celorlalti ce nu-ti place sa ti se faca tie - iata o regula de aur! Adu-ti aminte mai des de ceasul mortii. Nu judeca pe nimeni, orice ar fi; daca judeci pe altul, vei cadea in aceleasi pacate. Nu poate fi altfel. Ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvanteze.

5 ianuarie 1948

Domnul cunoaste slabiciunea noastra si ne-a dat cainta zilnica - si asta pana-n clipa mortii. Sfantul Ioan Scararul scrie: "Vechile obiceiuri ii chinuie adesea chiar si pe cei ce isi plang pacatele, si nu este de mirare. Cauza caderilor noastre este necunoscuta si nici o minte nu poate pricepe". Mai spune: "Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te indeparta de la calea Domnului, ci inainteaza cu indrazneala si fara nici o indoiala, ingerul tau pazitor iti va rasplati rabdarea. Avva Dorotei a spus: "Nu cel ce se imbata odata este betiv, ci cel ce bea tot timpul; si nu cel ce cade odata in desfranare este un desfranat, ci cel ce pacatuieste tot timpul". Pedepsele sunt diferite si potrivite nivelului spiritual al fiecaruia. Trebuie sa fim ingaduitori cu cel care cade, incurajandu-i virtutile, pentru ca, fara sa aiba intentia de a pacatui, a cedat din neatentie ispitei: in schimb, pentru cel care nu face nici un efort, se impune o pedeapsa aspra, ca sa-si dea seama de asta si sa caute in continuare virtutile. Asa incat, unica ta slabiciune merita ingaduinta. Nu este nimic! Mai degraba esti incercata de un strop de mandrie. "Cum am putut face una ca asta?"

Dumnezeu sa te pazeasca!

13 ianuarie 1948

Ti se cere sa ajuti biserica. Dumnezeu sa te binecuvinteze! Da-ti silinta! In vremurile de inceput ale crestinismului, cele ce lucrau in acest fel erau numite diaconite. Desigur, ele aveau multe alte indatoriri, dar tie iti ajunge asta. Nu te ingrijora daca ti se intampla uneori sa nu ajungi la slujba. "Munca este cu cei care se roaga, iar rugaciunea cu cei ce muncesc", scrie Sfantul Macarie. Dupa cum vezi, cele doua sunt una. Am citat din memorie cu propriile mele cuvinte, dar, daca si cartea Sfantului Macarie, citeste capitolul al 3-lea.

Este bine ca ai ravna la rugaciune. Este mai de pret decat orice si este cea mai urata de vrajmasul; el ridica multe obstacole, dar nu trebuie sa ne temem. Dumnezeu ii da rugaciunea celui ce o cere.

Dumnezeu sa te binecuvinteze! Lucreaza, roaga-te!

19 februarie 1948

Ma bucur ca ati primit Sfintele Taine al lui Hristos. Spovedania facuta parintelui X te-a lasat in indoiala. Ce-i de facut? Trebuie sa induri si sa nu te descurajezi. Intr-o oarecare masura, clerul alb cere calugarilor nevointe ascetice. Or, de fapt, calugarul se deosebeste in primul rand de mirean prin celibat; cat despre celelalte, mirenii au si ei obligatia si datoria de a duce aceeasi viata, adica de a trai conform poruncilor. Acestea sunt la fel pentru toti. Si tocmai pentru a indeplini mai usor aceste porunci ale Domnului calugarii s-au retras din lume.

Desigur, in zilele noastre evenimentele care se petrec in lume au transformat viata monahala; cei ce au ravna pentru viata duhovniceasca trebuie sa se adapteze in afara si sa-si concentreze eforturile asupra lucrului launtric. Sfantul Apostol Pavel spune: "Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre
toate cele de folos" (1Tim. 4,8).

Am gasit la Sfintii Parinti trei profeti referitoare la calugarii zilelor de pe urma. Episcopul Ignatie Brianceaninov spune ca noi suntem ultimii calugari. El scrie "Ultimii calugari nu vor indeplini nici o trebuinta monastica, ci vor fi incercati de ispite si de framantari, iar cei ce vor rabda pana la capat vor fi mai mari decat noi si stramosii nostri". Lumea, bineinteles, nu poate sti aceasta deoarece nu cunoaste si nu iubeste decat aparenta.

"Cum sa postesc?", intrebi tu. Problema postirii este foarte ampla. Iti voi raspunde pe scurt. Trebuie sa ne supunem Bisericii, celor ce ea ne prescrie cu multa precizie. Daca, din slabiciune omeneasca, nu suntem capabili s-o facem, trebuie sa ne invinuim pe noi insine si sa facem pocainta. Sfantul Diadoh scrie: "Postul are valoare ca instrument care ne ajuta sa ne pastram fecioria, pentru cei care o doresc, dar nu inseamna nimic inaintea lui Dumnezeu". In lunea din prima saptamana a Sfantului si Marelui Post, Sfanta Biserica spune: "Adevaratul post inseamna a te opri de la faptele rele, a-ti infrana limba, a alunga mania, a alunga poftele trupesti, a renunta la minciuni si la mincinoasele fagaduinte... A te feri de acestea, iata postul adevarat si bineplacut lui Dumnezeu". Sfantul Casian, om invatat si mare ascet, scrie: "Caci daca postim urmand principiul ca a ne folosi de alimente este o greseala, nu numai ca nu tragem nici un folos de la infranarea noastra, ci vom fi, dupa spusele Apostolului, grav acuzati de samavolnicia noastra. Intr-adevar, acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Domnul le-a facut spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul (Tim.4,3). Caci nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel ce gandeste ca este intinat; pentru acela intinat este (Rom.14,14). De asemenea, nimeni nu a fost judecat pentru simplul fapt ca a mancat si daca cei ce gusta sunt condamnati este pentru ca, mancand sau prin ceea ce a facut dupa aceea, au facut ceva condamnabil".

Cat despre oamenii bogati ce refuza sa-ti plateasca ceea ce iti datoreaza, foloseste-ti discernamantul si cu ajutorul lui Dumnezeu, ia o hotarare potrivita Sfintei Scripturi. In zadar te tulburi si te gandesti ca ai un pacat nemarturisit. Caci, pacatele de moarte, pana la urma, sunt cele de care avem cunostinta si pentru care nu ne caim.

Imi spui si despre vise si despre ceea ce ai citit la Sfintii Parinti. "Daca un vis se repeta, el este adevarat". Nu trebuie sa ne incredem in vise. "Cel ce a aparut odata sa ne insele o poate face inca de trei ori, si chiar de mai multe ori", scrie Sfantul Varsanufie cel Mare. Iti trimit o mica lucrare despre vise. Crucea pe care ai vazut-o in vis nu trebuie sa te inspaimante, nici sa te faca sa te temi de incercari. Trebuie sa credem ca nimic nu ni se poate intampla fara voia lui Dumnezeu. Si totusi te temi tot timpul si te astepti la lucruri grave. Frica trupeasca este crucea ta. Dumnezeu sa te ajute sa o porti cu rabdare! Bine faci ca nu o judeci pe X. Dumnezeu sa o ajute, se afla la o varsta critica.

Este bine sa citesti acatistele si cele o suta de rugaciuni*, dar fa-o cu reculegere si nu doar in afara.

Straduieste-te, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa te lepezi de sentimentele neplacute, de ostilitate fata de X si cunoscutii ei!

Va doresc un Post luminos. Dumnezeu sa va ajute sa-l treceti cu evlavie!

*Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.

14 aprilie 1948

Pacea si binecuvantarea Domnului sa fie cu tine! Nu deznadajdui, fii treaza, roaga-te lui Dumnezeu si cere-i ajutorul! Ce sa faci daca ti se intampla sa vorbesti cam aspru cu X.? Nu-ti pierde curajul! Totusi nu esti un inger! Omul se mai manie. Straduieste-te totusi sa-i suporti metehnele, si Dumnezeu le va suporta pe ale tale. Nu fi nelinistita ca te incearca ganduri trupesti, este firesc! Doar harul lui Dumnezeu ne poate scapa de ele. Stiu bine ca ne vor bantui pana in clipa mortii; nici chiar batranetea nu este scutita!

Intr-adevar, viata duhovniceasca este complexa. Ea cere o adanca smerenie si scapa ratiunii. Nu o pricepem decat din experienta, cand ne straduim sa traim dupa indrumarile Sfintilor Parinti. Daca ti se cere sfat, raspunde dupa cum stii, insa mai inainte roaga-te inlauntrul tau si lasa-te in voia Domnului; vorbeste simplu, fara sa incerci sa-ti expui cunostintele sau sa-l influientezi pe celalalt. Din punct de vedere duhovnicesc, X. este un bebelus: trebuie deci hranita cu lapte! Ascult-o cu rabdare. Cand iti va spune tot ce are pe inima, se va simti usurata. Spune-i sa nu se ingrijeasca de altii si sa nu staruie asupra cusururilor acestora; vom avea de dat socoteala lui Dumnezeu pentru noi insine. Deci fiecare sa se ingrijeasca de ale sale! Dumnezeu nu ne-a poruncit sa cerem dragoste si virtute. Cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru aceasta este treaba lor sa se ingrijeasca de altii!

30 aprilie 1948

Am primit scrisoarea ta pretioasa si scrisa din inima; am citit-o cu dragoste. Sa multumin Domnului nostru Iisus Hristos care, prin mila Sa, te-a usurat de povara si de nelinistea ta interioara! Prin credinta ta, si nu datorita mie, mult-pacatosului, ai fost ajutata de Dumnezeu! Faci bine sa ceri ajutorul lui Dumnezeu in momentele de mahnire; sufletul nostru fiind facut dupa chipul si asemanarea dumnezeiasca, numai de la Dumnezeu putem primi ajutorul si mangaierea in asemenea momente.

Sa stii ca nu ne putem petrece viata fara suferinta. Domnul a spus: "In lume necazuri veti avea" (In.16,33). Sfintii Parinti scriu ca nu exista mantuire fara suferinta. Dumnezeu i-a ales pe sfintii prooroci si apostoli pentru a predica, insa nu i-a ferit de suferinta; Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat (exceptand pacatul), a avut pe pamant o viata plina de suferinte. A suportat de la omul pe care l-a creat reprosuri, jigniri, dispret, batjocura, lovituri, pana la moartea prin rastignire! Te sfatuiesc sa nu deznadajduiesti si sa fii rabdatoare. Roaga-te si straduieste-te sa fii "inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul" (Mt.10,16). Daca ceri ajutorul lui Dumnezeu, in mila Lui, te va lumina si-ti va da nevinovatia porumbelului.

Cat despre sotul tau, il sfatuiesc sa ia inima lui hotarata ferma sa nu mai bea vin si sa ceara ajutorul lui Dumnezeu. Caci El il aude pe fiecare om. Sa nu se indoiasca! Fara ajutorul dumnezeiesc stradaniile noastre sunt zadarnice. Bautura este inselatoare si amagitoare; incepem sa bem din placere si ne aduce boala sufletului, lancezeala si suferinta trupului; stiu asta din experienta. Dumnezeu sa-l ajute sa se lase de baut! Sa se opreasca din baut! Va capata gustul si obisnuinta trezviei.

Nu visa la viata monahala! Domnul te calauzeste la viata vesnica pe o alta cale: viata familiala in lume. Straduieste-te sa-ti traiesti viata de familie prin dragostea lui Hristos! Si nu te indoi, caci Dumnezeu, Cel ce-ti vede bunavointa, te va ajuta sa te mantuiesti chiar in acest fel de viata. Avva Macarie cel Mare da exemplul celor doua femei care, fiind placute lui Dumnezeu, ajung la desavarsire si ii intrec chiar pe pustnici. Ar fi dorit sa traiasca intr-o manastire, dar erau casatorite. Domnul luand in considerare dorinta lor de a-i sluji in viata monahala, le-a ajutat sa se mantuiasca in viata de familie. In zilele noastre, viata monahala nu este ceea ce iti imaginezi; data fiind lipsa ta de experienta duhovniceasca, nu ai putea fi decat revoltata de viata monahala.

De curand, am fost pe jos la manastirea de maici aflata la 14 km de aici. Am inoptat acolo si am privit felul lor de viata: multa munca si putina hrana. Dumnezeu sa le ajute! Sunt deja calite, dar cele nou venite abia daca vor putea sa suporte acest fel de viata.

Fratia noastra scade. Poate ca moartea este in fata usii celui ce scrie aceste randuri si viata mi se va sfarsi curand. Doamne, fie-ti mila de mine, si prin judecatile pe care le stii, izbaveste-ma de chinurile vesnice! Amin.

3 ianuarie 1949

Dumnezeule, binecuvanteaza-ne pe noi!

Am citit scrisoarea ta; am inteles totul, am priceput adanc toate consecintele si nu-ti voi ascunde ca am plans. Sa multumim lui Dumnezeu ca ai trecut aceasta incercare grea! Nu te osteni in dorinta de a-ti reorienta viata. Lasa-te in voia lui Dumnezeu si roaga-te! Putin cate putin, timpul isi va spune cuvantul. Bine ca n-ai avut vreme sa pregatesti pomana. Aveai destule grijii si fara asta! Fara indoiala, a fost o incercare pentru tine sa asisti la moartea mamei tale, tu, care nu ai mai vegheat inainte la capataiul vreunui muribund.

Sunt felurite morti. Egumenul de la Valaam, Mavriky, s-a luptat 40 de zile cu moartea, ieromonahul Ieremia 60, in vreme ce ieri am ingropat un calugar de 74 de ani, care s-a stins intr-o clipa. A lucrat pana la ora mesei; dupa aceea a ramas singur in chilia lui unde a fost gasit intins langa masa dandu-si sufletul lui Dumnezeu.

Omul nu moare, el trece pur si simplu la o alta viata - Cea vesnica! Trupul este pamant si se intoarce in pamant; insa sufletul este de la Domnul si se intoarce la El. Dumnezeu este Cel care, in voia Sa cea sfanta, randuieste fiecaruia dupa faptele sale locul in viata vesnica. Mila Ta, Doamne, sa fie spre noi, caci noi in Tine am nadajduit!

Nu-ti impune prea multe rugaciuni. Indeplineste-ti indatorirea cu constinciozitate. Daca ai timp, citeste un capitol din Evanghelie si o catisma sau doar o singura strafa. Sfanta Scriptura este mai importanta decat toate canoanele.

Dumnezeu sa te pazeasca!

3 aprilie 1949

Hristos este in mijlocul nostru! Nu esti singura care cunoaste momente de descurajare. Toti trecem prin asemenea clipe cand ne vine aproape sa tipam. Nu putem cunoaste starea omului in viata de dincolo: aceasta este voia lui Dumnezeu. Totodata, nu pot sa ma indoiesc de mantuirea sufletului aflat in credinta ortodoxa. Gradele de fericire depind de meritele fiecaruia. Dupa cum spune Apostolul: "Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor" (1Cor.15,41). Daca un suflet pacatos cade in iad, Sfanta Biserica intervine in favoarea lui, si Domnul il elibereaza de legaturile iadului. Eu am credinta in rugaciunile Bisericii, asa pacatos cum ma aflu.

Slava Domnului, sunt sanatos! Dumnezeu sa te pazeasca!

12 ianuarie 1949

Hristos este in mijlocul nostru! Am primit scrisoarea ta si ma grabesc sa iti raspund. Nu deznadajdui, nu te descuraja, ci linisteste-te! "Cine n-a cunoscut necaz si pacat?", spune un proverb rusesc. Fariseii au adus la Hristos pe o femeie ce a savarsit adulter si l-au intrebat: "Invatatorule, ce ne poruncesti sa facem?" - citeste versetele de la 3 la 11 ale capitolului 8 din Evanghelia Sfantului Ioan. Dumnezeu sa te fereasca sa te desparti de sotul tau! Ai rabdare si roaga-te! In milostivirea Sa, Domnul va va ajuta sa treceti aceasta incercare. Sotul tau s-a smerit foarte, plange si cere iertare. Dupa porunca lui Dumnezeu, tu trebuie sa-l ierti, sa nu-i faci niciodata reprosuri si nici sa nu-i aduci aminte de aceasta ispita. Este deja foarte rusinat si speriat ca l-ai prins asupra faptului. Este o greutate mare ce o poarta pe constiinta. Dumnezeu sa-l ajute! Nu-l mahni, incearca sa-i oferi un chip placut, astfel ii vei alina suferinta sufletului. Sfantul Apostol spune: "Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos" (Gal.6,2). Daca iei asupra ta pacatele aproapelui, si Domnul va lua asupra lui pacatele tale.

Desigur, asta i s-a intamplat in stare de ebrietate. Acelasi lucru i s-a intamplat lui Lot, un drept care beat, a pacatuit cu fiicele sale. Citeste capitolul 19, versetele de la 30 la 38 din cartea facerii. Iti scriu imediat dupa ce ti-am primit scrisoarea; iarta-ma ca sunt asa concis. Viata noastra lumeasca este intradevar ca o mare agitata si corabia noastra este expusa nenumaratelor furtuni si risca sa se scufunde. Totusi, nu trebuie sa deznadajduim. Cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom stradui sa trecem aceasta mare si sa ajungem in portul linistit al Imparatiei Cerurilor. Raman impreuna cu voi in rugaciune si va impartasesc suferintele.

24 ianuarie 1949

Ma bucur ca aspiri la "unicul necesar". Incearca sa nu stingi Duhul! Nu fi tulburata de viata conjugala, pentru ca esti binecuvantata de Dumnezeu; straduiti-va sa va purtati sarcinile unii altora si sa impliniti legea lui Hristos. Dumnezeu sa va intelepteasca! Desigur, lumea cere ceea ce-i este propriu: munca, griji si agitatie. Nu poate fi altfel. In aceste conditii, daca pastrezi amintirea lui Dumnezeu, asta ajunge. Dupa Sfintii Parinti, rugaciunea si amintirea lui Dumnezeu sunt unul si acelasi lucru. Daca uneori ai timp, citeste cateva pagini din Evanghelie, din Epistolele apostolice si gandeste-te la aceasta vale a plangerii care este viata noastra pamanteasca, la moarte si la viata vesnica. Doamne fie-ti mila! Este inspaimantator sa te gandesti ca dincolo nu va fi sfarsit. Chiar daca viata de aici este uneori foarte apasatoare, chiar daca gemem sub povara necazurilor, lucrurile merg inainte. In schimb, in Vesnicie nu va fi nici o schimbare.

Imi scrii ca nevrednicia si delasarile tale te inspaimanta. Nu uita ca nu pentru cei drepti, ci pentru pacatosi Mantuitorul Iisus Hristos s-a intrupat si a devenit om adevarat (exceptand pacatul). Slava milostivirii Tale, Doamne! Dumnezeu cunoste slabiciunea noastra si ne-a dat ca leac... pocainta. In virtutea legii cunoasterii duhovnicesti, cu atat se vede mai pacatos. Sfantul Petru Damaschinul scrie: "Daca omul isi vede pacatele ca pe nisipul marii, acesta este semnul sanatatii sufletului".

Cand ne incearca asemenea sentimente, nu este loc pentru disperare; din contra, sufletul este plin de bunatate si dragoste pentru toata fiinta. Fericiti cei ce ajung la o asemenea stare! Dumnezeu o da ca raspuns smereniei deosebite - este ceea ce se cheama nepasare.

Hristos este in mijlocul nostru!

Se cuvine uneori sa ne amintim pacatele trecute, caci aceasta naste smerenia. Dar daca aceasta amintire duce la disperare, este semn ca vrajmasul incearca sa ne tulbure sufletul. Deci nu-l asculta! Linisteste-te, nu te intrista, nu deznadajdui si, prin rugaciune, nevoieste-te sa alungi gandurile ce te tulbura. Sfantul Duh vorbeste prin gura profetului Iezechiel: "Dar daca cel rau se intoarce de la nelegiuirile sale (...), nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi facut" (Iez.18,21-22). Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului. Traieste pentru familia ta! Fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul. Nu vorbi apropiatilor tai despre viata ta duhovniceasca, caci nu te vor intelege. Si daca uneori sotul tau "se poticneste" rabda-l fara sa te tulburi si roaga-te cu mai multa ravna. Adu-ti aminte ca si tie se intampla sa te poticnesti!

Va pomenesc mereu in rugaciunile mele si va rog sa faceti si voi cu mine la fel. Domnul, in milostivirea Sa, sa va ajute si sa va sprijine in treburile voastre!

Imi scrii ca duhovniceste te afli rau: "Este ceva ce-mi lipseste, fara indoiala, dragostea si credinta in Dumnezeu!". Copila mea, vrajmasul oamenilor este cel ce te tulbura. Nu-l asculta! Credinta si dragostea ta pentru Dumnezeu sunt mai presus de orice indoiala; spaima ta este nejustificata, ea pleaca din mandrie. Traieste simplu, fara sa-ti pui prea multe intrebari. Oare nu esti grijulie si nu ai dorinta de a te indrepta? O asemenea dorinta este jumatate din mantuire. Ce-ti trebuie mai mult?

Ai citit foarte mult din Sfintii Parinti; nu poti sa-i intelegi si te simti dezorientata. Prin ratiune, stim ca trebuie sa discernem conditiile de viata si sa ne adaptam lor. In viata duhovniceasca exista trei trepte: incepatorii, inaintati si desavarsitii!

Linisteste-te, gandeste-te sa ai amintirea lui Dumnezeu si Domnul te va ajuta!

Hristos este in mijlocul nostru!

...Iti doresti linistea pentru a te dedica lecturii. Traieste simplu, adapteaza-te vietii ce-ti este data aici si acum. Nu te mira ca X. nu poate sa-l inteleaga pe Sfantul Ioan Scararul. Duce o viata superficiala si nu are nici o idee despre viata launtrica - de unde si parerea lui despre Scara Raiului.

La proscomidie putem pomeni un luteran in viata - nadajduind ca harul lui Dumnezeu il va aduce la Ortodoxie, dar nu mort, deoarece acela a murit neimpacat cu Ortodoxia si nu ne este dat noua sa judecam viata de dincolo de mormant.Judecatile lui Dumnezeu sunt de nepatruns pacatosilor de noi.

9 august 1949

Am primit scrisoarea si cele o suta de ruble. Am dat banii manastirii si i-am trimis scrisoarea lui X. Te sfatuiesc sa nu te mahnesti prea mult din cauza finei tale, considerand-o fara speranta. Pentru pacatosi si nu pentru drepti Mantuitorul Iisus Hristos S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat! Fariseii se intemeiau pe legi, insa ei insisi nu traiau dupa Lege. Nu puteau sa-L inteleaga pe Iisus Hristos-Dumnezeu adevarat; L-au persecutat si condamnat pe Domnul, considerandu-L ca pe un "prieten al pacatosilor", deoarece El manca cu vamesii (Lc.7,34). Ei au condamnat pe o pacatoasa si au adus-o la El, dar Domnul a dezvinovatit-o (In.8,3-11).

Sa stii ca nu suntem mai intelepti decat Solomon, nici mai blanzi decat profetul David, nici mai ravnitori decat Apostolul Petru! Citeste in Biblie al unsprezecelea capitol din prima Carte a regilor, al unsprezecelea capitol din prima Carte a lui Samuel si versetul 45 al capitolului 26 din Evanghelia dupa Matei. Vei vedea cum, in mila Sa, Domnul i-a iertat si s-a milostivit de pacatosi. Iar tu, o pacatoasa, o judeci pe fina ta! Nu este si asa o situatia destul de grea, atat pentru ea, cat si pentru tine, ca sa o mai agravezi? Sfintii Parinti erau milosi fata de pacatosi si spuneau: "Daca vezi pacatosi, acopera-i cu haina ta, pleaca si nu-i judeca!".

As putea sa mai dau numeroase exemple si sfaturi de acest fel, scoase din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti, insa cred ca ceea ce ti-am scris ajunge. Adu-ti aminte de tineretea ta, de stradanile tale de a nu face aceleasi pacate. Azi insa, batranica ce ai devenit si-a uitat tineretea si vrea sa-i judece aspru pe tineri! Roaga-te pentru fina ta, poarta-te cu ea cat mai bland cu putinta. Asa facand nu vei pacatui! Ii trimit 500 de marci. Ia-ti osteneala sa i le dai. Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Cu dragoste in Hristos.

18 septembrie 1949

...Daca afli tulburare in tine, cerceteaza-i cauza cu atentie. Te consideri rea si inutila; nu este neaparat cazul! Dar priveste-te: daca cineva ti-ar repeta aceste cuvinte ce ai simti?

Ti-e teama dupa moartea lui X. Asta vine din lipsa de simpatie pe care a avut-o ea fata de tine. Sfanta Biserica crede ca sufletele celor morti ratacesc trei zile in toate locurile prin care au trait; ti-a fost teama cand a venit la tine. Gandul mortii care te asteapta te inspaimanta. Fara indoiala, este cumplit sa mori. "Teama de moarte este proprie tuturor oamenilor", scrie Sfantul Ioan Scararul. Dar disperarea si acedia sunt de la vrajmasul! Nu-i asculta insinuarile! Citeste in Pateric sfaturile staretilor anonimi, la capitolul 126.

Teologii ortodocsi au spus-o foarte clar: spiritismul este un fenomen diabolic. Sfantul Apostol Pavel a spus: "satana insusi se preface ca inger al luminii" (2 Cor. 11,14). In sfaturile acelorasi stareti, citeste capitolele 134, 135, 136, 110 si 158 care trateaza despre aparitile dracesti sub forma de ingeri.

Cum ai putea crede ca iti apare X? Este o amagire draceasca evidenta. Daca satan apare sub forma Mantuitorului, a ingerilor si a sfintilor, asta inseamna ca poate lua si alte forme; dar nu poate in nici un chip sa reprezinte Crucea. Citeste raspunsul 416 in scrisorile Sfantului Varsanufie.

Dumnezeu sa te apere,copila ea!

13 august 1949

Multumita lui Dumnezeu ma aflu sanatos. Tu insa ai din cand in cand dureri de cap. Ce poti face decat sa te supui voii lui Dumnezeu? Nici o boala nu vine fara voia Lui.

Ai vazut cum dragul tau X s-a dovedit las; este totusi un militar. Acesti oameni sunt considerati cei mai curajosi. Totusi, fara credinta in Dumnezeu, nu exista curaj, caci omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Daca exista atei curajosi, curajul lor nu este natural, ci maladiv, nascut din disperare, mandrie si
vanitate. Dumnezeu sa-i lumineze!

Dumnezeu sa-ti dea sanatate si sa te pazeasca! Staruie in rugaciune; chiar daca nu esti atenta, straduieste-te sa te rogi!

22 februarie 1950

Iata deci ca Postul a inceput! Toti fratii batranei noastre comunitatii se vor impartasi sambata. Slujba este oficiata asa cum se cuvine, cu doua strane. In primele doua zile ale Postului practicam xerofagia: paine, cartofi si cate un castravete pentru fiecare. Miercuri la pranz: mazare si cartofi desigur fara ulei. In prima saptamana a Postului nu mancam seara. Multumita lui Dumnezeu, sunt sanatos; toti calugarii batrani privegheaza si stau in picioare pe timpul slujbelor lungi. Nu lucram in aceasta saptamana.

Dumnezeu, in mila Sa, sa va ajute sa treceti acest Post ziditor pentru sufletul evlavios!

15 mai 1950 - sotiei unui eretic

Cu adevarat, Hristos a inviat!

Am primit scrisoarea ta din 13 mai; am citit-o si am plans de bucurie. Slava Domnului, te-ai linistit si Domnul te-a invrednicit sa te impartasesti cu Sfintele Taine ale lui Hristos. De aceea ti-am simti disperarea pe care o incercai.

Raspund acum la intrebarile din cea de-a doua scrisoare. Straduieste-te sa fii credincioasa sotului tau, nu-l insela si asculta-l in toate, mai putin in ceea ce priveste Ortodoxia! Nu trebuie sa discuti cu el probleme religioase; insa daca el le abordeaza, raspunde ce stii dupa ce te-ai rugat mai inainte in suflet lui Dumnezeu. Lamureste-l printr-o viata crestineasca virtuoasa, nu prin cuvinte! Nu-l obliga sa mearga la biserica. Daca doreste, acesta este alt lucru. Fii multumita si recunoscatoare sa te duci. Roaga-te numai pentru el, ca o copila: "Dumnezeule, mantuieste pe X, sotul meu, si fie-ti mila de el, pazeste-l si lumineaza-l". Lasa restul in seama milostivirii lui Dumnezeu si fii linistita! Dumnezeu sa te intelepteasca!

Fii intotdeauna buna si respectuoasa cu mama lui; daca iti spune ceva neplacut, rabda! Nu vorbi probleme religioase cu ea, altfel iti vei pierde pacea interioara. Nu lua hotarari la manie si fii scurta in conversatie. Sub influenta maniei pacatuim intodeauna si spunem lucruri nedrepte pe care le regretam mai tarziu. Imi aduc aminte cum erai atunci cand ai venit la Valaam; erai atunci o adolescenta de 15 ani!

Mi-ar placea sa vad cu cine semeni astazi; din pacate este imposibil. As dori o fotografie cu tine si cu sotul tau. Daca se poate, trimite-mi una! Imi va face o mare placere sa o privesc atata timp cat voi fi in viata.

Cat de usoara este astazi comunicarea prin scrisori datorita avionului! Distanta este asa de mare si curierul atat de iute. Ii multumesc calduros sotului tau pentru medicament. Nu a ajuns inca, dar sper sa il primesc curand. Transmite-i salutari cordiale si cele mai bune urari ale mele: Dumnezeu sa-i dea sanatate si reusita in
treburile sale. Ce limba vorbiti voi acolo? El stie rusa?

Copila mea ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si cu dragoste in Hristos te pomenesc in rugaciunile mele pentru tine, cat si pe sotul tau si pe mama lui.

Dumnezeu sa va apere!

Ultima ta scrisoare m-a bucurat foarte mult! Imi scrii ca vei muri crestina. Si eu o doresc si ma rog sa fie asa. Roaga-te pentru sotul tau, dar nu-l cicali si nu-i cere sa devina ortodox. Prin sfaturile tale poti sa-l ranesti si sa-l indepartezi de la Ortodoxie. Roaga-te, lasa-te in voia lui Dumnezeu si incredinteaza restul milei Sale. Cum a fost examenul lui? Nu mai poti sa-ti aduci aminte chipul meu cand ai venit la Valaam! Eu mi-l aduc aminte foarte bine pe al tau, cat si de discutia si plimbarea noastra pe insula! Crede ca Dumnezeu exista, ca e o viata viitoare, ca nu exista sfarsit si ca sufletul e nemuritor - ca nu poate nici macar sa imbatraneasca! Vezi, am acum 77 de ani si ma simt tanar. Fiecare batran sau batranica ti-o va spune: sufletul vivifica trupul. Trupul este pamant si se intoarce in pamant, in vreme ce sufletul este de la Dumnezeu si se intoarce tot la El. Totusi, traind in lumea agitata, va este greu sa acceptati asemenea ganduri. Straduieste-te totusi sa crezi in Sfanta Scriptura!

Cat despre cantecele bisericii, da dovada de discernamant. Roaga-te si urmeaza-ti inspiratia inimii. Imi scrii de asemenea ca aveti slujbe minunate. Este bine deoarece, intr-o oarecare masura, asta inalta sufletul. Si noi avem acum slujbe inaltatoare; de sarbatori se intampla sa fie si cinsprezece preoti, invesmantati in cele mai frumoase straie. Finlandezii se arata foarte interesati de slujbele noastre.

In fotografie sotul tau arata foarte bine; se vede ca are suflet bun, caci chipul este oglinda sufletului. Tu insa nu arati prea bine: nu stiu de ce ti-ai strans buzele si n-am inteles ce ti-ai pus pe cap. M-am uitat chiar si cu lupa - fara succes. Nu-mi mai trimiteti medicamente contra durerilor de inima. Nu sunt chiar atat de bolnav pe cat crezi! In aceasta vara am lucrat, iar acum celebrez slujbele; raman chiar in fiecare zi in picioare de la inceput pana la sfarsit.

O mare multumire "ruseasca" pentru medicamentul impotriva reumatismului. Multi parinti il folosesc si va sunt recunoscatori.

Iarta-ma pentru intarzierea cu care iti raspund. Este adevarat, oamenii ce te inconjoara acum sunt diferiti. Dar ce altceva iti ramane de facut decat sa ai rabdare si sa te obisnuiesti astfel ca intelegerea sa domneasca acolo unde asta depinde de tine.

Dumnezeu in marea Lui dragoste sa va pazeasca!