Trei Parinti

Ceea ce urmeaza este transcrierea unei casete. Traducerea a fost facuta din doua motive: pentru a ma ajuta sa inteleg (greaca mea nu este stralucita) si, poate mai important, sa daruiesc putina tarie duhovniceasca fratilor si surorilor mele in Hristos.

Trebuie mentionat de la inceput ca aceasta caseta m-a impresionat puternic, si nadajduiesc si ma rog ca si voi sa dobanditi ceva de pe urma citirea traducerii urmatoare. Ea mi-a dovedit ca si in aceste vremuri ale apostaziei, Dumnezeu si-a tinut fagaduinta si nu isi va parasi credinciosii.

Inregistrarea este sub forma unei conversatii intre un teolog grec si un comentator radio (care, ar trebui sa adaug, parea foarte credincios. Se pare ca aceasta conversatie a fost inregistrata la inceput in cadrul unei emisiuni religioase). Intentia mea a fost sa ma tin de original, pe cat se poate de aproape. Din nefericire, inregistrarea este de calitate slaba si uneori nu am putut intelege unele dintre cuvinte. In alte dati, greaca mea slaba m-a tradat. Desi in aceste cazuri nu am putut oferi o traducere exacta, am incercat sa ofer intelesul de ansamblu.

Ceea ce am oferit in cele ce urmeaza este apropiat originalului. Cea mai mare parte este o traducere direct in limba engleza. Nu am adaugat nimic de la mine, cu exceptia unor completari (asezate intotdeauna intre paranteze, pentru a explica ceva ce poate fi strain ne-ortodocsilor, ori pentru a transmite expresia omului din acel moment, de ex. (rade)).

Trebuie tinut cont si de faptul ca, precum in orice convorbire, se petrece si „vorbirea incrucisata”, cand cei doi interlocutori vorbesc in acelasi timp. Cand are loc aceasta, unele cuvinte se pierd, deoarece nu pot intelege ceea ce se spune. In asemenea cazuri, am inclus fraze scurte intre paranteze, pentru a-l informa pe cititor ca traducerii ii poate lipsi ceva.

Talmacirea a fost impartita in trei sectiuni, corespunzand fiecarui Parinte in cauza.

Moartea acestor trei parinti a fost considerata in Grecia ca fiind o tragedie. Toti au murit in intervalul a doua luni, catre sfarsitul lui 1991.

Parintele Gherasim: adormit intru Domnul la 7.12.1991

Parintele Iacov: adormit intru Domnul la 21.11.1991

Parintele Porfirie: adormit intru Domnul la 2.12.1991

* * *

Luati la cunostiinta urmatoarele:

Folosesc initialele NS pentru dl. Nikolas Sotiropoulos (teolog) si CR pentru comentatorul de la radio.

Gheronda (Gherondes-plural) – un termen afectuos folosit pentru calugari, insemnand batran.

Echivalentul rus (slavon) este Staret.

Patera / Pateres - (Parinte) termen folosit atat pentru preoti cat si pentru calugari.

Papouli – termen plin de afectiune insemnand Bunic. Folosit atat pentru monahi, cat si pentru clerici.

Kyrie Eleison – Doamne, miluieste

* * *

(Parintele Gherasim de la Mica Sfanta Ana (Muntele Athos))

CR: La multi ani tuturor. In emisiunea de astazi avem onoarea si bucuria de a fi cu o persoana foarte cunoscuta noua, dl. Nikolas Sotiropulos – teolog si filolog. Nu e nevoie sa ii facem nici o prezentare, caci este binecunoscut.

As dori sa ii multumesc pentru amabilitatea de a veni in emisiunea de astazi si as dori sa-i pun o prima intrebare, referitoare la Parintii care au raposat de curand. L-am citit pe dl. NS, intr-o publicatie ortodoxa, mentionandu-i pe Parintii, pe Marii (Mega) Parinti, Parintele Porfirie, Parintele Gherasim de la Mica Sfanta Ana (Muntele Athos) si Parintele Iacov. As aprecia, prin urmare, daca ne-ati putea tine o scurta dizertatie despre aceste mari chipuri care stralucesc in Biserica acestor timpuri eshatologice.

NS: As dori sa va multumesc, d-le (Dimitri) Xantirolopi, pentru prietenia aratata de acest post de radio, si sa ofer un mesaj scurt dragilor ascultatori, un an bun si in general sa avem acest an nou ca pe un an al pocaintei si al mantuirii. Mai ales, as dori sa nadajduiesc ca poporul nostru mucenic nu va fi incercat (de catre Dumnezeu) cu un razboi, pentru nebunia noastra. Iar daca Domnul va ingadui razboiul din pricina lipsei noastre de respect si de pocainta, nadajduiesc ca El sa protejeze, pe cat se poate, acest loc mucenicesc. Am scris un articol, precum ati mentionat, despre Parintii care au adormit de curand. Trei Stareti minunati, pe care am avut ocazia sa ii cunosc: putin pe Parintele Gherasim de la Mica Sfanta Ana (Muntele Athos), foarte putin pe Parintele Iacov si mult, cu mult mai mult, pe Parintele Porfirie.

CR: [Spuneti-ne] putin despre parintele Gherasim ...

NS: Parintele Gherasim a fost calugar in Sfantul Munte (Muntele Athos). L-am intalnit acum un an, cand am trecut prin Sfantul Munte... avea un mare dar de la Duhul Sfant... compunea imne... nu a studiat niciodata la universitate... nu a invatat niciodata greaca veche... dar a scris imne minunate si multe slujbe ale Sfintilor, in greaca veche. Este imnograful Bisericii din zilele acestea... Nu am putut crede acest fenomen. Am studiat filologia, am studiat limba greaca veche, dar nu sunt in masura sa scriu imne si slujbe ale Sfintilor in greaca veche...

CR: Si nu a scris un singur imn...

NS: Multe canoane si multe imne...

CR: Peste o suta...

NS: Da, da, da... multe imne si multe slujbe. L-am intrebat pe Parintele Gherasim:

„Gheronda”, i-am spus, „cum scrieti imne si canoane in limba greaca veche? Ati studiat greaca veche?"

Gheronda a ras usor si a zis:

"Nu, copilul meu, nu am studiat..."

(Atunci am intrebat)

"Atunci cum le scrieti, caci eu am studiat si nu pot scrie nici macar un imn in greaca veche. Poate as fi putut scrie vreunul, daca am fi trait in vremurile de demult si am fi folosit limba aceasta."

(Gheronda a raspuns)

"Copilul meu, nimic nu ii este cu neputinta Duhului Sfant... Nu Sfantul Duh i-a luminat pe pescarii lipsiti de educatie (apostolii).. si ei au invatat toate limbile si au vorbit intregii lumi stiute? Sfantul Duh m-a luminat, pe mine smeritul, si ma lumineaza ca sa scriu imnele si slujbele."

Imi aduc aminte, d-le Dimitri, o situatie asemanatoare, cu o maica stareta needucata, dintr-o manastire din Attica. Si ea scria imne in greaca veche, chiar daca nici macar nu terminase scoala primara! Si o profesoara de filologie a intrebat-o:

"Gherontisa (echivalentul feminin pentru Gheronda), cum ai scris imne in limba greaca veche... daca nu ai invatat-o?"

(Gherontisa raspunse)

"Da copila mea.. intr-o zi sedeam si o sufla o adiere usoara.. era vara.. si tot locul se umpluse de un mireasma placuta (mir).. iar cuvinte si propozitii mi-au venit in minte in greaca veche.. si eu le-am notat... asa am scris imnele..."

Duhul Sfant ofera toate darurile, si se duce oriunde doreste! Si cand ii lumineaza pe cei needucati, este o roada chiar si mai minunata a Sfantului Duh. Aceasta s-a petrecut cu Parintele Gherasim de la Mica Sfanta Ana... a scris atat de multe imne si canoane minunate, deoarece Sfantul Duh „rasufla” (salasluia) in el. Duhul Sfant cunoaste toate limbile si cuprinde toata Intelepciunea, pentru ca este Dumnezeu. Duhul Sfant inzestreaza pururea. In biserica primara, biserica Veacului Apostolic, darurile Sfantului Duh erau mai bogate, mai vadite, mai ales pentru ca era inceputul crestinatatii. Asa ca pentru ca temeliile credintei sa fie solide, Dumnezeu a dat multe daruri, despre care vorbeste Apostolul Pavel. Aceste daruri nu au disparut, ci exista si in veacul actual.

NOTA: Am auzit ca la un an dupa inmormantarea sa, a avut loc o mare adunare atat a mirenilor cat si a clericilor, pentru a sarbatori adormirea Parintelui Gherasim. S-au strans atat de multi oameni, incat calugarii s-au ingrijorat ca hrana pregatita pentru vizitatori nu va fi indeajuns. Dupa ce s-au rugat cu tarie la Parintele Gherasim, hrana pregatita nu numai ca a ajuns pentru acea zi, ci a mai tinut inca trei zile intregi dupa aceasta.

(Parintele Iacov)

Parintele Iacov era un nevoitor teribil. Piele si oase, de la nevointele sale ascetice. Traia cu paine si apa, si unele ierburi. Nu manca carnuri, precum facem noi, sau (mancaruri gustoase). Era ca si Ioan Botezatorul, pe care il vom praznui peste cateva zile. Diavolii obisnuiau sa tipe, din persoanele posedate:

„Iacov! Iacov! Tu, piele si oase! Ne arzi! Ne arzi!”

CR: V-ati aflat intr-o asemenea situatie?

NS: Am intalnit un calugar din Sfantul Munte care avea probleme demonice. Am auzit de vindecarea sa miraculoasa si el (calugarul) mi-a spus ca tot ceea ce auzisem era adevarat, atunci cand l-am intalnit personal in Sfantul Munte. Se gasea intr-o stare demonica infricosatoare. Nu doar probleme psihologice! Problemele psihologice sunt un lucru, dar starea demonica e altceva.

CR: Era posedat de un diavol, cu alte cuvinte.

NS: Da, era posedat de un diavol si era chinuit ingrozitor. Si din Sfantul Munte, l-au dus la Eubeia (un loc in Grecia), la manastirea lui Osios (Cuviosul) David, unde egumen (staret, parinte duhovnicesc) era Parintele Iacov. Chiar daca postea intotdeauna cu strictete, in zilele cand i l-au adus pe posedat, din Sfantul Munte, a postit si mai puternic si diavolul a iesit.

CR: Am auzit...

NS: Aceste calugar a fost facut bine, parintele Nicolae era numele sau. Acest lucru m-a impresionat puternic, tamaduirea posedatului. Caci l-au adus din Sfantul Munte in Eubeia pentru ca acest ascet minunat sa il poate face bine.

Si numai daca te uitai la el, iti dadeai seama ca era un mare ascet si un om Sfant. Chipul sau stralucea. Odata, o familie pe care o cunosc a venit din Cipru si am mers impreuna la manastire, si l-am vizitat. Familia aceasta era impreuna cu un baietel. Cand am iesit din biserica unde am fost primiti de Parintele Iacov, baietelul a zis:

„Papouli acesta (termen afectuos insemnand bunic, folosit adesea pentru calugari/preoti mai in varsta) miroase foarte frumos!”

CR: Ati avut o experienta proprie a acestei miresme?

NS: Da; odata mi s-a intamplat mie nevrednicului, sa simt aceasta mireasma emanand din toata persoana sa. Am mai auzit inainte, dar nu o mai simtisem. Dar anul acesta, Dumnezeu m-a gasit vrednic, si am simtit aceasta mireasma venind dinspre persoana sa; si mi-am adus aminte de Apostolul Pavel cand spune „suntem mireasma lui Hristos” (2 Cor 2:15). Este un fenomen care se petrece in biserica, in Ortodoxie; chiar si Sfintele Moaste ale Sfintilor miros frumos. Cineva se poate sufoca de taria acestui miros in timp ce altul nu simte nimic, chiar daca amandoi sunt credinciosi. Sunt intamplari tainice, mireasma spirituala si miraculoasa. Nu mirosul fizic, aceste este simtit de catre toata lumea. Unii oameni care se duc in locuri de inchinare, se ineaca de mirosul acesta; fara sa stie ce sunt niste Sfinte Moaste. Si altcineva poate sa nu simta nici macar un pic, chiar daca este evlavios. Chiar si un necredincios poate simti, astfel ca sa se emotioneze si sa se pocaiasca si sa devina crestin. Consider acest fenomen, in care sfintii raspandesc mireasma in timpul vietii, cat si (apoi) Sfintele lor Moaste, un punct de tarie al Credintei noastre.

Acest lucru nu se petrece persoanelor decedate care au fost necredinciosi, oameni lumesti (neduhovnicesti), eretici, de alte religii. Ei nu au acest fenomen, in care trupurile intregi ale Sfintilor sunt pastrate, precum Sfantul Spiridon, Sfantul Dionisie, Sfantul Gherasim. Sau atunci cand trupurile lor se desfac, ei nu au acest fenomen in care relicvele lor sa raspandeasca mireasma sau sa fie infricosatoare pentru diavoli si sa scoata diavolii din posedati, sa provoace vindecari miraculoase.

CR: Si ele au aceasta culoare galbena... (Sfintele Moaste)?

NS: Da... diverse intamplari se petrec... Un caz cand un ieromonah... a asezat Sfinte Moaste ale Sf. Trifona pe capul unei persoane posedate. O! Posedatul a devenit salbatic, diavolul desigur, care se gasea in persoana respectiva. A sarit, a tipat, a marait: „Trifona ma arzi, ma arzi!” Demonul stia cine este Sfantul ale carui moaste sunt frecate de el. Ma supar cand oamenii sunt superficiali, cu prejudecati, se comporta prosteste, cand nu se uita la dovada Credintei noastre. Daca ar examina dovada Credintei noastre, ar mai ramane doar cativa oamni rai, demonizati. Majoritatea populatiei, cred, ar crede in Hristos, si in crestinism, si s-ar mantui. Dar oamenii nu cred in astfel de lucruri, si nici nu cred cand vorbim de astfel de lucruri.

Parintele Iacov avea darul stravederii. El vedea. Putea vorbi cu tine si sa iti spuna numele tau, unde ai fost, problemele tale...

CR: In timpul spovedaniilor iti putea spune...

NS: Da, da, da... iti putea spune pacatele tale.. vedea pacatele care le aveai... obisnuia sa astepte pana le vei spune, si daca aveai dificultati in a le marturisi, spunea: (rade)

„Poate si acesta...”

Obisnuia sa spuna lucrurile acestea in mod interogativ, purtandu-se manierat, ca sa nu te stanjeneasca...

CR: Iertati-ma ca va intrerup, dar m-a impresionat ceva ce mi-a fost spus de catre un monah. Cand se ducea sa se marturiseasca, parintele Iacov obisnuia sa ingenuncheze si spovedania era facuta in genunchi.

NS: Nici macar nu va puteti imagina cat de smerit poate fi un suflet... Dau slava Domnului ca l-am cunoscut (pe parintele Iacov)... Am mers de multe ori la manastire, el iubea nespus predica, obisnuia sa ma puna sa tin predica de la Liturghie... m-a impresionat puternic Credinta si simplitatea sa. Avea simplitatea unui copil mic. Toti Sfintii sunt oameni simpli, au aceasta inima, simplitatea unui copil, se petrece Sfintilor ceea ce zicea Hristos, ca „daca nu va intoarceti si deveniti copii, nu puteti intra in Imparatia Cerurilor”. Dar parintele Iacov avea o inima foarte simpla. Oamenii il iubeau pentru simplitatea sa copilareasca.

CR: Nu stia ce inseamna „sort” (pantaloni scurti).

NS: Da, (rade) obisnuia sa ma intrebe „Ce inseamna asta, ce inseamna asta?”. Nu era din lumea aceasta. Acum noi spunem niste lucruri, dle. Xantirolopi, ca pentru oamenii credinciosi...

CR: Ele sunt slava Credintei noastre.

NS: ... ei cred.., dar daca oamenii lumesti aud aceste lucruri, vor zice:

„Ce tot vorbesc oamenii acestia... nu sunt in toate mintile!?”

Acele lucruri, ce se petrec cu Sfintii, sunt cu neputinta, de necrezut, incat avem probleme sa le spunem maselor de oameni, caci ei cred ca suntem nebuni. Da.

CR: Incat (acum) putem spune.. Veniti si vedeti...

NS: Da, exact... Eu, in cazul necredinciosilor, le-am spus sa se duca la locuri de inchinare unde se petrec minuni, ca astfel sa poate ei insisi sa vada si sa creada, ca sa mearga la parinti cu daruri (duhovnicesti) si sa poate crede, la biserici unde se fac exorcizari ca sa poata vedea fenomenul demonic... lucruri fizice si omenesti inexplicabile, ce cad in afara legilor firii.

Exista oameni care s-au dus, care erau odata necredinciosi si apoi au crezut. Stiti ce spuneau ei mai apoi? „Credeam ca acestea sunt basmele preotilor... Of, of! Cat de departe am cazut!”.

Acesta este felul in care traim. Intr-o lume ce nu cunoaste si nu ii pasa, ce are numeroase prejudecati, care tin departe oamenii de Credinta.

Acum voi spune ceva despre parintele Iacov. Parintele Iacov, despre care calugarii obisnuiau sa spuna: „Multe fapte minunate se petrec cu Gheronda.. indeosebi in ultima vreme..” Erau vreo zece monahi, toti dintre cei mai buni parinti ai Manastirii. Am zis „Sa le aud”.

Ei au spus „Miroase (raspandeste mireasma) puternic, si de multe ori. Uneori te uiti la Gheronda in dreapta ta, te intorci catre stanga si el se gaseste la stanga ta!”

CR: O persoana lumeasca mi-a povestit aceasta... Au mers la manastire intr-o vara si l-au vazut pe Gheronda la poalele unui deal, au spus „Am venit sa te vedem Gheronda” iar el le-a spus... „Mergeti (la manastire) si ne vom vedea curand”. Cand au ajuns, el era deja acolo!

NS: Da, da aceasta... aceasta...

CR: M-au intreb: „Cum este cu putinta, Dimitri?”

NS: Da, aceasta am auzit-o si eu. Si mi-a fost spusa chiar de catre un om de stiinta. Mi s-a parut tare straniu. Dar la aceste lucruri stranii, se refera chiar si Biblia.

Ceea ce s-a intamplat, a fost ca el calarea un animal, ducandu-se sa impartaseasca un bolnav. Si doi oameni l-au intalnit pe drum. Au vazut ca pleca undeva de la manastire si i-au spus:

„Gheronda... am venit la manastire tocmai ca sa te intalnim pe tine”.

„Bun, copiii mei”, spuse, „mergeti... Eu voi impartasi un bolnav si apoi ma voi intoarce”

Ei s-au dus, cu mijlocul lor de transport, catre manastire, iar el si-a continuat drumul spre a impartasi bolnavul. Cand au ajuns la manastire (rade), l-au gasit (pe parintele Iacov) acolo!

O invatatoare pe care o cunosc, care il stia pe parintele Iacov, a auzit despre acest fenomen miraculos, si a avut taria sa il intrebe pe Gheronda despre asta. Dar era stanjenita si i-a spus-o in mod indirect, zicand „Gheronda, am auzit odata despre un ascet, Gheronda care... (si a spus povestea aici)...”

Gheronda a ras, zicandu-i repede „Bine, bine, bine, il stiu pe acest Gheronda, il stiu!”

Era foarte smerit... nu voia sa vorbesti despre persoana sa, spunea intotdeauna:

„Aveti credinta in Dumnezeu, copii, aveti credinta in Dumnezeu, aveti credinta in Dumnezeu.”

Vorbea adesea cu Osios (Dumnezeiescul) David (cred ca acest Sfant adormit a trait trei ani din viata intr-un copac). Si, de asemenea, cu Sfantul Ioan Rusul. Avea mare respect pentru acesti doi sfinti, facatori de minuni. Iar oamenii obisnuiau sa ii spuna:

„Parinte, am auzit ca vorbesti cu Osios David si cu Sf. Ioan Rusul”

Si am auzit raspunsul cu propriile mele urechi:

„Copii mei! Totul este cu putinta credintei noastre. Si voi; fiecare credincios poate vorbi Sfintilor. Atata vreme cat aveti credinta in Dumnezeu. Aveti credinta in Dumnezeu, nu va indoiti! Hristos este atotputernic! Credinta noastra este vie si adevarata! Aveti credinta in Dumnezeu! Aveti credinta in Dumnezeu!”

Aceste cuvinte erau mereu spuse de parintele Iacov:

„Aveti credinta in Dumnezeu!”

CR: Si Osios David, spun multi credinciosi, obisnuia sa se plimbe in jurul manastirii.

NS: Dumnezeu isi infatiseaza sfintii Sai... Sfantul poate fi intr-un loc si Dumnezeu il poate arata in altul. Asemenea intamplari sunt mentionate si in Biblie. Nu sunt niste lucruri de necrezut. Unui Dumnezeu ce a creat milioane sau miliarde de galaxii, nimic nu ii este cu neputinta!

Unui Dumnezeu ce a creat totul din nimic, nimic nu ii este cu neputinta. Toata puterea este a lui Dumnezeu.

Avea darul stravederii si darul tamaduirii.

Avea mare respect pentru Sf. Ioan Rusul. Intr-o zi a vazut ca Sf. Ioan Rusul lipseste din Larnaka. Moastele sale nestricate sunt in Larnaka, e un mare facator de minuni. Si Parintele Iacov a vazut Larnaka goala (fara protectia Sfantului?). Parintele Iacov nu a vazut acoperamantul Sfantului asupra Larnakai.

CR: Cu multa vreme in urma a vazut aceasta?

NS: Nu, nu cu multa... Si a ezitat, iar mai tarziu l-a vazut pe Sf. Ioan Rusul, ca o persoana in viata, printre oameni. Apoi Sf. Ioan Rusul s-a indreptat catre Parintele Iacov, si am auzit aceasta chiar din gura Parintelui, de doua, trei ori, si mi-a spus in mod anume, atat mie cat si altor credinciosi, pentru a ne arata ca ne asteapta necazuri. Oricum, l-a vazut pe Sf. Ioan Rusul printre oameni, iar apoi, indreptandu-se spre Parintele Iacov, acesta i-a spus:

„Iacove, esti ingrijorat si te intrebi de ce nu ma vezi in Larnaka. Eu nu am odihna... Merg neincetat printre oameni ca sa ii ajut, dar oamenii sunt necredinciosi si necuvinciosi, si lipsiti de pocainta. Iar dintre cei ce vin sa se inchine in biserica mea, majoritatea au credinta putina.. si vin fara respect”

„Ii vezi acum ducandu-se in pantaloni scurti, atat barbatii cat si femeile, mergand sa se inchine, acolo unde ar trebui sa vina cu frica...”

Sf. Ioan a zis „Putini sunt credinciosii”

"Iacove", i-a grait de trei ori: "Oamenii nu se vor indrepta, nu se pocaiesc. Va avea loc un razboi! Va avea loc un razboi! Va avea loc un razboi!”

CR: Ati auzit aceasta cu urechile dvs.? (intrebator)

NS: Am auzit-o cu propriile mele urechi (de la Parintele Iacov)! Si asta de doua, trei ori. O data, parintele Iacov mi-a spus in mod anume:

„Copilul meu, se inscauneaza pentru noi suferinta”

A spus-o si altor persoane. Si alta data cand am vizitat manastirea, mi-a spus-o din nou. Am auzit-o de trei ori cu urechile mele, de la Parintele Iacov.

CR: Pe tema aceasta, am ascultat o caseta pe care mi-a dat-o parintele Iacov. Si aceasta a fost auzita de multi oameni. Spunea ca deoarece ne-am obisnuit cu viata usoara, ne mandrim, si...

NS: Da, nu ne dorim un razboi... cine isi doreste un razboi?

CR: Da, si s-a iscat o situatie, in care oamenii intrebau cine este acest Parinte Iacov, de ce spunea pe caseta:

„Va avea loc un razboi! Va avea loc un razboi!”

ceea ce i-a fost spus de catre Sf. Ioan Rusul.

NS: Da, da, da...

CR: Lucrul important aici este ca va avem si pe dvs. ca martor, pentru aceasta.

NS: Da, si doriti sa mai auziti o marturie?

CR: Da.

NS: La Nea Makri (un loc din Grecia), la renumitele moaste ale Sfantului Efrem, Osios Efrem.

Acolo egumena (stareta), care este o persoana foarte duhovniceasca, a auzit de la Sfantul Efrem:

„Voi face multe minuni”

Caci face multe minuni Osios Efrem... este un facator de minuni, e asemanator (duhovniceste) cu Sf. Rafail din Mitilinis.

„Voi face multe minuni”

a spus Sfantul cand s-a aratat staretei, in intregime si in persoana.

„Voi ajuta pe multa lume, inainte de venirea suferintelor!... inainte de venirea nenorocirilor (calamitatilor)”

Am auzit aceasta istorisire cu propriile mele urechi, de la Gherondisa (stareta) (Manastirii) lui Osios Efrem la Nea Makri. Este o persoana foarte duhovniceasca, si ei i-a aparut Sf. Efrem. Sfantul a fost ingropat vreme de 500 de ani, si i-a aratat locul in care era ingropat. Ea a pus sa se sape in acel loc, si s-au gasit moastele sale. Face multe minuni, Sfantul Efrem. Cu siguranta, luand in considerare scrierile si profetiile Parintilor, din cauza ca nu ne pocaim, ne asteapta suferinte....

Si as dori sa spun ceva, dle. Xantirolopi, despre „adormirea” Parintelui Iacov... a vindecat si bolnavi, loviti de cancer...

CR: Numai un minut... daca imi ingaduiti sa va intrerup... Am auzit de la un arhiereu, din nefericire nu imi este ingaduit sa ii rostesc numele, ca Parintele Iacov i-a spus acestuia (face parte din Sinodul Bisericii noastre), ca a fost in „al Treilea Cer” si i-a spus experienta sa (ca a fost acolo).

Voi incerca, in alta emisiune, sa avem marturia directa a prea-sfintitului Arhiereu, asupra acestei experiente a Parintelui Iacov...

Ati auzit si dvs. de asemenea lucruri?...

NS: Nu am auzit de asa ceva..

CR: V-a spus ceva despre viata sa duhovniceasca?...

NS: Nu... nu..., iar eu nu l-am intrebat, deoarece stiu ca se petrec lucruri miraculoase cu Sfintii... Nu am indoieli despre aceste intamplari, chiar si de o astfel de natura mareata, pe care oamenii necredinciosi si lumesti nu le asculta, cand aud de ele... Nu am auzit de asta, dar nu spune Scriptura ca Pavel s-a inaltat pana la al Treilea Cer, a auzit cuvinte de negrait?... Asta e nimic pentru Sfinti... Sfintii traiesc intr-o „sfera” pe care ar trebui sa o invidiem, din care putem simti si intelege numai o particica. Nu trebuie sa fim invidiosi (gelosi) pe nici o persoana, in afara de Sfinti. Sfintii sunt persoanele vrednice de invidia noastra.

As dori sa spun ceva despre sfarsitul Parintelui Iacov. Inainte de moartea sa, a trimis un monah sa fie hirotonit diacon de catre Episcop. Si i-a spus monahului si catorva oameni ce se aflau cu el:

„Intoarce-te degraba, ca sa ma mai gasesti in viata."

Au mers, el a fost hirotonit si imediat ce s-au intors, Parintele Iacov a zis:

„Este deja aici Parintele Ierotei (s-ar putea sa fie alt nume)... s-a intors?”

„Da, a sosit”, au spus ei.

Imediat, (Parintele Iacov) si-a dat sufletul. Mii, nu sute, mii de oameni s-au adunat la muntele unde se afla manastirea lui Osios David, unde era egumen (staret) Parintele Iacov. Si ore de-a randul, oamenii s-au inchinat. Si nu parea ca va avea loc o inmormantare, sau ca ar fi fost vreme de jelire. Ci parea ca o vreme a bucuriei, iar oamenii cantau Hristos Anesti (Hristos a inviat). Imi reamintesc o fraza a parintelui meu duhovnicesc, episcopul Augustin al Florinei, care ne-a spus:

„Moartea unui Sfant este Slava... Slava si bucurie”

Nu am fost la inmormantarea sa... Eram in Cipru... in zilele in care a adormit Parintele Iacov... niste crestini m-au sunat sa imi zica ca parintele Iacov a adormit... Am simtit o tristete pentru toti cei trei Parinti... Parintele Porfirie, Parintele Iacov si Parintele Gherasim... si multi crestini s-au simtit de parca au ramas orfani de acesti trei parinti importanti... multi ziceau: „Am devenit mai saraci”

CR: Da, am devenit mai saraci...

Si multi ziceau:

"Ce semnifica moartea celor trei Gherondes?... o moarte dupa alta... Dumnezeu ii aduna in imparatia Sa pentru ca ei sa nu vada suferintele si nenorocirile ce vor veni”

Multi spuneau asa...

CR: Ca sa ne putem odihni si ca sa va puteti odihni si dvs... avem o inregistrare a parintelui Iacov... ca sa putem auzi putin vocea sa... Pomeneste cu mare respect numele dvs...

NS: Aveti o inregistrare?...

CR: Da, o putem asculta, impreuna cu ascultatorii nostri... si apoi putem continua...

NS: Foarte bine, foarte bine...

CR: Il vom asculta pe Parintele Iacov la o predica a sa... desigur ca nu o vom urmari pe toata... ci doar ca sa ii auzim vocea...

NS: Excelent...

CR: Aceasta este...

PARINTELE IACOV: ...rostind o rugaciune si cu semnul crucii asupra copilului, cand copilul avea dureri, iar copilul s-a facut de indata bine... l-au operat, dar nu au avut parte de problemele pe care le asteptau... nici cancer nu avea... l-au operat dupa 24 de ore, si apoi au zis ca „Acest copil are cancer... si va muri”. M-am dus la baiat, si el mi-a spus: „Parinte, nu vreau sa mor de cancer... Nu-mi pasa ca trebuie sa imi taie trupul... Vreau sa ma casatoresc si sa am copii”... cu semnul crucii pe care l-am savarsit si harul rugaciunii catre Cuviosul David, copilul a ramas acolo, pentru o vreme, si nu a fost cancer... Intotdeauna rugaciunea face lucrurile trainice... Am zis, „Nu te teme, Sfantul Ioan Rusul iti va ajuta, Panaghia (Preasfanta – Maica Domnului)”, si toate lucrurile se vor intoarce spre bine si asa au si facut-o......

(inregistrarea este foarte proasta in partea aceasta... dar Parintele Iacov continua, spunand ca Dumnezeu ne incearca pentru a ne cerca Credinta... bolnavul se tamaduieste in cele din urma...)

„Trebuie sa ne rugam mereu... fiti apropiati de Dumnezeu si El ne va ajuta...”

(Parintele Porfirie)

CR: Acesta e Parintele Iacov... nu am inclus intreaga conversatie, desigur... dar l-ati intalnit si pe inainte-vazatorul Parinte Porfirie...

NS: Da, cu Parintele Porfirie...

CR: Daca ne puteti spune...

NS: Cu parintele Porfirie am fost mult mai apropiat...

Am auzit de multi ani despre Parintele Porfirie, lucruri miraculoase, de necrezut... dar nu le-am acordat multa atentie... le-am privit ca pe niste exagerari... deoarece imprejurul oamenilor, gherondes duhovnicesti, se aduna renume si emotii... le-am privit ca exagerari... dar ele nu erau catusi de putin asa ceva!...

Intr-o zi am primit un telefon de la un coleg, un teolog, era „ortologist”... pe deplin necredincios... daca-i vorbeai despre minuni, intamplari miraculoase, radea, isi batea joc..

CR: Si era teolog...

NS: Da, da... era teolog... era bun, serios, dar foarte necredincios...

CR: Minunile in vremea lor, nu in aceste vremuri, eh...

NS: Da... (incepe sa rada) Mai tarziu, parintele Porfirie mi-a spus despre acel teolog:

„Vanghelis, cand a venit intaia data sa ma vada, ma privea cu o cautatura cercetatoare, de parca era un politist.”

CR: (rade)

NS: (continuand)

„M-a studiat, am vazut, cu dispozitia cu care s-a apropiat de mine, cu necredinta sa...”

Si Parintele Porfirie radea in timp ce spunea asta... Acest ortologist, acest teolog necredincios, m-a sunat intr-o buna zi, foarte miscat...

„Niko”, mi-a spus, „am intalnit un Gheronda miraculos... mare la suflet, foarte inzestrat... trebuie sa il cunosti si tu... M-am folosit foarte mult... mi-am schimbat caile... m-am intors cu 180 de grade...”

CR: Il cunosteati deja?

NS: "Cine este acest Gheronda miraculos, Vanghelis?”, l-am intrebat. „Este Parintele Porfirie”, mi-a spus Vanghelis. I-am zis, „Am auzit de multi ani despre acest Gheronda miraculos de care imi vorbesti, dar am considerat ceea ce am auzit ca fiind exagerari”

„Nu sunt catusi de putin exagerari”, mi-a zis Vanghelis. „Am propriile mele experiente.. Am fost sa il vad, cu niste colegi de serviciu... Am fost socat... se petrec minuni... Am vazut lucrurile acestea cu ochii mei... Nu iti pot explica ce mare om este... trebuie sa il intalnesti”

Atunci i-am spus, „Vanghelis, am privit aceste lucruri ca fiind exagerari, dar din moment ce mi-ai spus acestea, in vreme ce tu obisnuiai sa razi de astfel de lucruri, atunci cred pe deplin ceea ce mi-ai spus”

Am mers, impreuna cu el si cu un alt crestin, sa il cunoastem pe Parintele Porfirie, si din prima zi in care l-am intalnit am vazut o minune...

CR: Ne-o puteti spune...

NS: Da, o voi spune... Parintele Porfirie a intrebat o persoana, care era cu noi si avea legaturi cu Parintele Porfirie, „Ai o masina?”. Omul a raspuns, „Am”. „Sa mergem la Halkida... Trebuie sa vad acolo pe cineva anume”, a zis Parintele.

Am mers la Halkida, am oprit masina intr-o piata publica, iar el a vorbit cu persoana pe care am venit sa o vizitam, in interiorul masinii. La o anumita distanta de masina, in piata publica se aflau niste autocare pline cu turisti francezi... Am vazut foc... am crezut ca poate era o scaparare... Gheronda, la coltul pietei, a inceput sa strige la sofer, „Foc, copilul meu, trebuie sa plecam... ia masina ca sa putem pleca...”

Treaba e ca el se afla cu fata in directia opusa... a vazut focul intr-o viziune, cu Darul... a spus „Foc, copilul meu”. Soferul a zis, „Ce foc?”. Gheronda a spus, „E un foc intr-acolo”. Soferul a raspuns, „E probabil o scaparare”. „Ce scaparare”, a raspuns Gheronda, „e un adevarat incendiu”.

Ei bine, noi, cei nechibzuiti, profesorul si cu mine, stateam langa autocare si priveam. Apoi am vazut flacari mari. Uluiti, am stat in continuare si am privit. Ceilalti aruncau haine asupra focului, ca sa il opreasca, dar nu se intampla nimic, focul era din ce in ce mai puternic. In cele din urma, inainte ca masinile de pompieri sa ajunga, focul a fost stins. Focul s-a ispravit si nu s-a mai raspandit. Am realizat mai tarziu ca ne-am aflat intr-o mare primejdie. Am fost foarte norocosi ca nu am murit.

Gheronda a vazut focul si primejdia, chiar daca se uita in alta directie, si s-a rugat ca nimeni sa nu fie ranit.

CR: Si nimeni nu a fost ranit...

NS: Dupa o vreme, l-am intrebat pe Gheronda: „In acea zi, cand am mers la Halkida si autocarul a luat foc, si apoi s-a stins, s-a petrecut o minune?”

„Da, copilul meu, a fost o minune, Dumnezeu ne-a salvat pe noi si pe ceilalti oameni”.

Am fost salvati si noi, si ne uitam uluiti la foc.

In aceeasi zi, s-a petrecut minunea unei proorocii. Pe cand ne intorceam de la Halkida, era martie, o zi frumoasa si insorita, binecuvantarea Domnului. Soferul zise: „Gheronda, maine sunt liber sa vin si sa ajut.” Lucra la manastire, se construia.

„Nu, nu veni maine”, zise Gheronda.

„De ce nu, Gheronda? Maine sunt liber”, intreba el. Voia sa mearga sa ajute la manastire pe gratis, stiti, [era] o persoana credincioasa.

„Ti-am spus sa nu vii”, raspunse Gheronda.

Dupa o vreme, soferul intreba din nou, „Gheronda, maine ca sunt liber o sa vin sa ajut.”

„Ti-am spus sa nu vii!!”.

De trei, patru ori l-a intrebat, iar apoi a zis: „De ce nu pot veni, Gheronda, v-am spus ca maine sunt liber?”.

„Maine”, raspunse Gheronda, „va ninge in zona asta”.

Am ascultat, asteptandu-l pe Gheronda sa termine ce are de spus, si pe cand paraseam Manastirea am spus, „Ce e cu treaba asta despre care zice Gheronda, ca va ninge?” Era o zi minunata, o binecuvantare de la Domnul.

„Orice zice Gheronda, aceea se va petrece”, mi s-a raspuns.

„Ce?”, le-am spus, „o sa ninga maine?!” Urmatoarea zi, in regiunea aceea a nins!

CR: Da...

NS: Orice obisnuia el sa spuna, se petrecea intotdeauna. Cunosc multe intamplari despre darul sau, stravederea sa, din experienta proprie. Precum si de la altii, cunostiinte ce m-au rugat si le-am trimis la Parintele Porfirie, ca sa le ajute in problemele lor... ca sa ii ceara ajutorul.

CR: Spuneti-ne cateva din acestea, deoarece sunt multi oameni necredinciosi...

NS: Va voi spune despre experientele personale... Iti vedea gandurile, problemele, pacatele, lucrurile bune si cele rele, bolile... toate le vedea... Odata eram tare bolnav, avem o durere traumatizanta... I-am cerut lui Gheronda sa se roage pentru mine... Gheronda stia de boala pe care o aveam si i-a spus-o persoanei pe care am sunat-o... „Din cauza a ceea ce a mancat ieri, de aceea sufera”

CR: Medicii obisnuiau sa spuna la clinica din Atena, la care s-a dus vreme de 35 de ani, ca cunostea cauza si motivele tuturor bolilor sale.

NS: Da, stia toate acestea. Lucrurile acestea par exagerate. Un necredincios ar spune: despre ce vorbeste omul asta? Chiar si eu am privit unele lucruri ca fiind exagerari. Dar nu erau catusi de putin exagerari!

Cand m-am mai inzdravenit, am mers sa il vad pe Gheronda ca sa iau binecuvantare, ma mai durea putin, insa foarte putin, si nu mi-am facut griji pentru aceasta, pentru ca era nimic in comparatie cu durerea insuportabila prin care trecusem. Am spus: „Gheronda... Vreau sa iti multumesc pentru rugaciunile care le-ai rostit pentru situatia mea.”

A intrebat: „Esti bine?”

Am zis „Sunt in regula”

M-a intrebat: "Te doare?"

I-am raspuns: "Nu, nu mai am dureri". Aveam dureri, dar le consideram atat de insignifiante, incat nu am spus nimic.

M-a intrebat iarasi: „Nu ai dureri?”

I-am zis: "Nu, nu am"

Iar m-a intrebat: "Deloc?"

Am zis "Nu, deloc"

"Vino aici", mi-a spus. A indicat spre o zona in jurul stomacului meu si a spus, „In locul acesta nu te doare?”

CR: (rade)

NS: Am zis: „Ma doare un pic”.

„Si de ce nu spui, atunci?” a spus el, „Pot vedea, in locul acesta te doare putin”...

CR: Ca un doctor...

NS: Alta data, aveam o durere in mana stanga, care tinea vreme de 2-3 luni, m-am ingrijorat putin. Si cand m-am dus la el... el era orb in ultimii sai ani si putea vedea, dar cu Darul... Mi-a zis: „Vino aici, vino aici...” Desi i-am spus ca ma durea mana stanga, mi-a aratat un loc pe spatele meu... „Aici”, zise, „nu este ceva aici?... de acolo e... de acolo”

Mi-a spus sa ma nevoiesc (postire, rugaciuni etc.) si m-a lasat...

Ei bine, alta data, trei-patru fete au venit sa il vada, dar imbracate necuviincios... inainte ca el sa orbeasca... Il stiam de multa vreme... de aproape 12 ani, acum... fetele acestea erau pe jumatate dezbracate... si m-am maniat in sine pe ele... Imi ziceam ca atunci cand venim aici, sa ne temem cand venim sa il vedem pe acest Gheronda... Imi ziceam ca au venit cu o asemenea infatisare decoltata sa il vada pe Gheronda... M-am suparat foarte, nu doar pe ele, ci chiar si pe Parintele Porfirie, pentru ca nu le-a gonit... M-am scandalizat, cu alte cuvinte... Ce, mi-am spus, Gheronda e un om sfant, trebuia sa le zica... in sinea mea, ziceam lucrurile acestea... dar nu am rostit nici un cuvant...

CR: Nu ati exprimat lucrurile acestea...

NS: Nu, nu... dar fierbeam in sinea mea (rade)

Bun... cand Gheronda si-a incheiat conversatia cu fetele si acestea au plecat, s-a intors, m-a privit si mi-a spus (cu dragoste), „D-le Niko...”.

"Spuneti, Gheronda", am zis...

"Eu nu sunt atat de strict precum esti tu..."

CR: (rade)

NS: Am zis, „Despre ce vorbiti Gheronda, sunteti cu mult mai strict, mai mare si mai duhovnicesc decat noi toti...”

„Nu, nu... nu sunt asa de strict ca tine”

„De ce spuneti lucrurile acestea, Gheronda?”.. i-am spus.

„Ah, le-ai vazut pe fetele acelea venind aici pe jumatate dezbracate... si ai vazut ca eu nu le-am spus nimic”

CR: (rade)

NS: (razand) Cu alte cuvinte stia tot, ca m-am scandalizat si de toate lucrurile ce mi-au tulburat duhul...

CR: Ce i-ati spus atunci?...

NS: Ce i-am spus... M-am simtit jenat... el vede tot... ei bine, a zis, „Eu am alte strategii, daca le-as fi spus ceva, ele nu m-ar fi ascultat, deoarece sunt fete lumesti... incet, incet incerc sa le aduc la Credinta in Hristos si cand vor crede in Hristos, atunci incet, incet vor constientiza greseala lor si se vor indrepta... daca le-as fi spus sa se indrepteze, nu m-ar fi ascultat... asta-i strategia mea”

Odata m-am gandit la ceva si el mi-a spus gandul acela. Si eu i-am spus (rade) „Gheronda, nu putem ascunde nimic de tine”... A ras usor, zicand „Eh, eh... darul lui Dumnezeu, Darul lui Dumnezeu”.

A vazut atacul etolilor (turcilor) in Cipru.

CR: Inainte sa se petreaca?!

NS: Da, in ziua in care a avut loc... Era in Sfantul Munte (Muntele Athos) in vremea aceea... Mi-a confirmat-o mai tarziu.. Am auzit despre aceasta si l-am intrebat, iar el mi-a confirmat... Era impreuna cu un cipriot... I-a spus cipriotului, „Tu, cipriotule, deseneaza-mi conturul Ciprului”. Cipriotul i-a schitat conturul. Atunci Gheronda spuse: „In acest loc din Cipru, in momentul acesta, invadeaza turcii!”... Da... Bine... Am auzit despre asta si l-am intrebat, iar el mi-a raspuns, „Da, copilul meu... Dumnezeu mi-a aratat aceasta nenorocire”... Da...

L-am dus la el, intr-o zi, pe directorul unei banci. Avea probleme cu familia sa. Si i-am spus ca il voi duce intr-o zi la Patera Porfirie... ca sa il povatuiasca, sa il ajute si sa se roage pentru el... bun... Gheronda l-a tinut vreme de o ora si jumatate... cazul sau era foarte serios, chiar daca Parintele Porfirie era foarte bolnav, a avut multe boli si a suferit mult, dar tinea oamenii ce veneau la el si ii povatuia...

Cand a iesit din chilia parintelui Porfirie, mi-a zis, „Cine e omul acesta??!!”

I-am spus, „Ce s-a intamplat, dle Spiro?”. Mi-a raspuns, „M-a desfasurat... m-a desfacut in bucati... Papouli acesta m-a pironit” (rade)

NOTA: „M-a pironit” este o expresie greceasca folosita atunci cand esti atat de uimit sau de socat de ceea ce ti-a fost spus, incat ramai fara replica...

 

(Pasajul anterior e greu de tradus... Omul (Spiro) spune ca parintele Porfirie stia totul despre el, fara ca sa il cunoasca)

CR: (rade)

NS: (Dl. Spiro continua)

„Mi-a spus toate secretele mele... toate problemele... problemele sotiei... problemele copiilor... omul acesta le vede pe toate”.

Odata, am vorbit in Canada... Foarte general si vag, am spus ca astazi exista Sfinti si facatori de minuni... „De exemplu”, le-am zis, „cunosc un ascet din Grecia”. Nu i-am spus numele. „O crestina, colega de-a mea, avea cancer in stare foarte avansata. Devenise foarte inspaimantata. Gheronda i-a zis, <<Vino sa ne rugam impreuna pentru cinci minute>>. Ei bine, s-au rugat impreuna, iar apoi el i-a spus, <<Nu te teme, te vei face bine>>”

CR: S-a facut bine?

NS: S-a dus la clinica Anti-Cancer din Piure, la Metaza... si medicii au venit... au operat-o, dar nu ca sa traiasca, ci ca sa ii prelungeasca viata... cancerul era foarte avansat... Intr-o zi medicul care o avea in grija a venit la ea uluit si a exclamat, „D-na Mihalopoulou”... acestea era numele ei... „ce s-a intamplat cu dumneavoastra... este cu putinta ca noi doctorii sa fi gresit asa de mult... ca toate aparatele pe care le avem sa greseasca?” Ea spuse, „De ce?”. El ii zise „Au fost facute atatea analize.... Nu aveti cancer!!!”.

(razand) Ultimele analize au fost negative.

„Nu, nu ati gresit, doctore” spuse ea. Stia ceea ce se petrecuse, ca avea cancer... dar era o femeie credincioasa... avea credinta si curajul de a-si marturisi credinta... obisnuia sa ia cuvantul si sa apere credinta... Spuse, „Nu, doctore, nu ati facut comis nici o eroare si nici aparatele nu au erori... Am avut cancer, precum ati diagnosticat... dar inainte sa vin aici, pentru operatie, am mers la un ascet, care e un sfant si un facator de minuni, si ne-am rugat impreuna vreme de cinci minute, iar el mi-a spus sa nu ma tem, deoarece ma voi face bine.”

Penelope Mihalopoulou, o colega de-a mea. Odata, l-am dus pe alt coleg crestin la dansul. Andrei Biangi e numele sau. Locuieste in Dafni, Atena. Asadar, s-a putut intalni cu Parintele Porfirie si a luat binecuvantarea sa. E un om foarte credincios.

Parintele Porfirie i-a zis, „Aici, in zona aceasta din capul tau, vad ceva”. „Nu simt nimic Gheronda”, a spus Andrei. „Vad ceva aici”, a repetat Parintele Porfirie. „Nu Gheronda, nu simt nimic”, replica din nou Andrei.

Dupa patru ani, i-a fost diagnosticata o boala. O tumoare canceroasa la cap. Vederea a inceput sa i se incetoseze, avea ameteli. S-a dus si si-a facut analize: cancer. I-am spus: „Ei bine, mergi la Parintele Porfirie ca sa te inchine”

(sa faca semnul crucii asupra sa)

Am mers la Parintele Porfirie. Era ceea ce Parintele Porfirie vazuse cu 4 ani in urma... I-a explicat bolnavului in termeni medicali conditia (boala) sa!

(In acest moment, teologul reproduce cuvintele pe care le-a spus Parintele Porfirie. Datorita lipsei mele de cunostiinte atat de greaca cat si de medicina, imi e cu neputinta sa asigur o traducere buna. Nici macar teologul nu a inteles ceea ce rostea Gheronda).

Parintele Porfirie spuse, „Aici, situatia a (anumiti termeni medicali)...”

A fost intaia data ca am auzit aceste cuvinte (termeni). A fost pentru intaia data cand i-am auzit. Ati auzit de acesti termeni medicali?

CR: Nu... si a facut doar doua clase de scoala!! (scoala primara)

NS: I-a explicat boala in termeni medicali... da... terminase doar doua clase! I-a explicat boala in termeni medicali... in termeni folositi de catre medici... aceasta ne-a uimit cu desavarsire...

Andrei apoi intreba, „Ce credeti, Gheronda... ar trebui sa ma operez in Anglia sau aici in Grecia?”

„Mai bine afara”, i-a zis Parintele, „dar, chiar si de vei face operatia aici, te vei face bine”.

CR: Ah, deci i-a spus...

NS: Da, s-a dus la spitalul Evaggelismo si a fost operat de Kavroulis... un doctor de acolo... si a cazut in coma pentru 17 zile... un mort viu... copii sai nu au vrut sa intre in salon sa il vada... „Tatal nostru arata ca un cadavru... nu vrem sa il vedem pe tata astfel...”, ziceau copiii. Nu dadea nici un semn de viata. A ramas in aceasta stare vreme de 17 zile. (Razand) Acum ii spunem Lazar cel de-a 17-a zi. Ei bine, medicii l-au abandonat, deoarece credeau ca va muri. Cand sotia lui le-a spus „Nu-i pasa niciunuia dintre voi?”, un doctor indiferent i-a raspuns „Ei, apoi, doar mai si mor unii dintre ei. Credeti ca toata lumea se face bine?! Unii dintre ei vor muri!”. Unii doctori sunt foarte duri.

Ei bine, unii dintre noi, cei de acolo, am avut un soc duhovnicesc, deoarece Parintele Porfirie spusese ca se va face bine. Am mers la el si i-am zis „Parinte Porfirie, dl. Andrei nu e deloc bine... e ca un mort viu... de atatea zile”.

Parintele Porfirie doar a ras, „Bine, bine, trebuie sa va si rugati, trebuie sa va si rugati”. In ziua a 17-a era de fapt sarbatoarea Sf. Andrei, care se praznuieste la 30 noiembrie. Un ieromonah s-a dus la el cu niste sfinte moaste si a facut semnul crucii asupra lui, in aer. Imediat dupa, acesta si-a miscat capul, a deschis ochii si a aratat primele semne de viata!!

Din ziua aceea s-a inzdravenit si traieste, de 8 sau 10 ani... Nu-mi aduc aminte... acum se implinesc 8 sau 10 ani si el traieste...

Parintele Porfirie avea si darul inainte-vederii (proorociei)... vedea ce se va intampla peste o vreme... si spunea... O intamplare foarte emotionanta a avut loc cu un copilas... Parintii copilului l-au adus la Parintele Porfirie ca sa il blagosloveasca... Cand parintele a vazut copilul, i-a intrebat pe parinti, „Este botezat?”. „Nu”, i-au raspuns Gherondei. „Ce nume vreti sa ii dati la botez?”, i-a intrebat Gheronda. I-au spus numele. El a luat pruncul, l-a tinut in maini, ridicandu-l de trei ori in aer. Ca si cum s-ar fi jucat cu copilul. Apoi le-a dat copilul inapoi si le-a spus parintilor: „Bine, nu fiti ingrijorati, sunteti amandoi tineri... veti face alt copil!”.

Parintii nu au inteles si nici nu au dat mare atentie cuvintelor graite de Gheronda. Dupa cateva zile, copilul s-a sufocat si apoi a murit. Mai apoi, parintii s-au gandit la cuvintele Gherondei si au mers sa il intrebe, „Gheronda, de ce ne-ai intrebat daca pruncul e botezat, si l-ai luat in maini, te-ai jucat cu el prin aer si ne-ai cerut numele sau, si ne-ai spus sa nu fim ingrijorati, ca suntem inca tineri, si vom avea alti copii?”

„Copiii mei”, le-a spus Gheronda, „am vazut ca pruncul va muri si m-am rugat fierbinte lui Dumnezeu, in sinea mea, ca sa va ingaduie copilul. Dar hotararea lui Hristos era de neschimbat. De aceasta l-am luat si i-am dat pruncului un botez in vazduh.”

(Botezul in aer se savarseste intotdeauna atunci cand viata copilului se afla in pericol extrem. Daca copilul supravietuieste, atunci preotul va completa botezul. Pentru ca un botez in aer sa fie valid, persoana care boteaza pruncul trebuie sa fie Ortodoxa).

Acest copil a fost prima persoana ingropata in cimitirul manastirii parintelui Porfirie. E o manastire noua in regiunea Orofou, langa orasul Milessi. Acolo se construieste o manastire enorma. Iar copilasul a fost primul ingropat in cimitir. Prima persoana moarta ingropata acolo. In jur de 30 de oameni, plini de emotie, l-au adus si ingropat pe prunc.

Bine... putem spune multe intamplari. Odata, fratele meu a mers sa il vada pe parintele Porfirie. Gheronda l-a tinut vreme de 20 de minute... Fratele meu mi-a spus mai tarziu, „Omul acesta mi-a spus toate secretele... chiar si secretele pe care doar eu si Dumnezeu le stim!... doar eu si cu Dumnezeu...”

Am luat alta persoana, pe nepotul meu, ca sa il vada pe Parintele. Gheronda i-a spus fraza pe care nepotul meu o rosteste atunci cand se supara. „Kosta, atunci cand te superi, spui fraza aceasta...”. „Da, Papouli (bunicule)”, i-a raspuns.

Gheronda stia pana si fraza pe care obisnuia sa o rosteasca atunci cand acesta se supara...

Parintele Porfirie a vindecat nenumarati oameni. Acolo unde am spus aceasta... am divagat de la ideea care am expus-o la Montreal, Canada. Ca pana si in zilele acestea exista sfinti si facatori de minuni... Cunosc un ascet care a vindecat o doamna, o colega de serviciu, de cancer... Ei bine, atunci, o anumita mama, care avea copilul suferind de tumoare canceroasa la cap... ea nu a fost la conferinta pe care am tinut-o, dar a aflat de la altcineva ca exista un anume ascet in Grecia, care vindeca pe cei bolnavi... In fine, m-a sunat din Montreal, spunandu-mi: „Ati vorbit de un anume ascet... cine e cel care a vinecat-o pe persoana cu cancer?” I-am raspuns „Porfirie e numele sau”. Mi-a zis „Va implor... Va rog sa mergeti sa ii spuneti sa se roage pentru copilul meu!... Are o tumoare canceroasa! Si spuneti-i... daca e nevoie, vom aduce copilul in Grecia, ca sa faca semnul crucii asupra lui!”

CR: Foarte credincioasa...

NS: Da... Oricum, am mers la Parintele Porfirie si i-am spus numele copilului... Atunci el si-a ridicat mana si a facut semnul crucii in aer... Dar nu a spus nimic, daca copilul se va face bine sau nu... „Gheronda”, i-am spus, „oamenii acestia din Canada au intrebat daca ar trebui sa aduca copilul aici ca sa il inchinati?” „Nu, copilul meu”, imi raspunse, „Dumnezeu nu are vreo problema cu distantele... El se gaseste in tot locul... Este atotputernic... Daca voieste ca pruncul sa se faca bine, atunci o va implini acolo... Distanta este mare si cheltuielile sunt pe masura, nu ii lasa pe oameni sa se deranjeze...”

Am observat ca mama aceasta era foarte necajita cand a sunat iarasi... Atunci cand am mers la Parintele Porfirie i-am dat acest nume... I-am dat multe nume... Si i-am dat si acest nume... Si el obisnuia sa faca semnul crucii in aer, in timp ce eu rosteam numele lor... Oricum... dupa putina vreme, m-au sunat cu mare bucurie din Montreal, Canada, strigand: „Copilul s-a tamaduit!... si medicii se minuneaza”... Da... copilul s-a inzdravenit...

CR: Slava Domnului!...

NS: Odata, cand m-am intors din Australia.. ei bine... „Te-am vazut.. Te-am vazut... Te-am urmarit in vreme ce te aflai acolo in Australia”, obisnuia sa imi spuna. Alta data mi-a zis, „Te urmaresc, te urmaresc”. In fine, i-am adus o lista cu numele crestinilor din Australia... Si i-am spus, „Gheronda.. Voi citi numele si veti rosti Kyrie Eleison (Doamne miluieste) pentru fiecare nume”. (rade)

CR: (rade)

NS: Oricum... de multe ori i-am rostit numele multor persoane ce aveau dureri, sau aveau probleme, sau diferite necazuri... In sfarsit, in lista aceasta erau vreo 30 de nume... cand am terminat, mi-a spus: „Ce fel de persoana este Gherasimos?” El era printre cei 30 de oameni de pe lista... I-am zis „Este cel mai activ zelot (plin de ravna) crestin, ce face multa lucrare apostolica”... I-am spus asta... mi-a spus „O persoana in dureri, un om bun si in mari dureri”. Vedea acesti oameni (cu Darul).

A venit, odata, o femeie din Montreal, Canada, ce avea 10-11 copii. O crestina foarte buna. Oricum, a facut o poza copiilor ei si i-a aratat-o Gherondei. „Bun, bun... o familie binecuvantata... multi copii... binecuvantare... bucurie”, spuse Gheronda. „Vrei sa iti spun copilul favorit?”, i-a zis. Din poza cu 10-11 copii, i-a indicat: „Acesta-i copilul favorit?”. Fericita i-a zis: „Gheronda, asa este! El e copilul meu favorit!”.

Cand am intrat mai tarziu, mi-a spus „Doamna asta e tare buna... o buna crestina... I-am spus care era copilul el cel mai bun, cu Harul Sfantului Duh care mi l-a aratat Dumnezeu, incat credinta ei sa se intareasca”. I-am zis ca a ramas profund emotionata, atunci cand a plecat.

Oricum, Parintele Porfirie a savarsit nenumarate minuni... Pare de necrezut? Si eu as fi considerat acestea ca fiind exagerari, daca nu as fi vazut oameni si locuri. Scenariul: o multime de oameni... un loc de inchinare, era locul sau... ar putea fi 10-15 masini in afara [chiliei sale]...

CR: In fiecare zi, eh?

NS: In fiecare zi... iar el suferea de multe boli si nu putea mereu vorbi cu fiecare dintre persoanele ce il cautau pentru ajutor... dar obisnuia sa se roage pentru toti... Mi-a spus: „Ii vad pe toti cei ce vin la mine, si ma rog pentru toti, dar ma necajesc ca nu pot vorbi cu toti”. Pur si simplu, obisnuiau sa mearga la chilia sa, sa ii sarute mana si apoi sa plece.

(Sarutarea mainii unui preot sau a unui calugar este un semn de respect in Biserica Ortodoxa. Este insotita de obicei rostirea expresiei „Blagosloviti” sau „Binecuvantati-ma”, de catre persoana ce saruta mana. Preotul binecuvinteaza facand initialele numelui lui Hristos cu mana sa drapta. Pozitia degetelor poate fi vazuta in iconografia ortodoxa.)

Multi dintre cei bolnavi au fost vindecati, sau problemele lor s-au departat, fara macar sa vorbeasca cu Gheronda. Era o persoana miraculoasa.

CR: Iar si telefonul sau a mers mult, eh...

NS: Telefonul... din toata lumea... suna mereu telefonul sau... Auziti ce multe boli avea, a avut 3-4 infarcte... Cand era tanar, era ca un vultur.. acum in ultimii sai ani... ei, bine... in ultimii 10-15-20 de ani a suferit mult... avea cancer... Dar trebuie sa stiti ca a cerut aceste boli! A avut probleme cu rinichii, cu stomacul, a avut gastroenterita de nenumarate ori... a fost aproape de moarte de nenumarate ori... era orb... il dureau toate... dar niciodata nu a spus, „Doamne vindeca-ma”... VRETI sa stiti ce obisnuia sa zica... desi a tamaduit atat de multa lume, el insusi a suferit mult si de multe boli. „Mi-e rusine sa ii spun lui Hristos sa ma vindece... Mi-e rusine”, obisnuia sa zica. O considera ceva jenant! „Si nu ar trebui sa Ii cereti sa ma vindece... ar trebui sa ziceti <<Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-l pe slujitorul tau Porfirie>>”, ne spunea. „Asta ar trebui sa ziceti, caci eu sunt cel ce a cerut aceste boli... o mica jertfa, ca sa arat dragostea mea pentru Hristos”. El insusi a cerut bolile acestea, ca sa ii poata arata lui Dumnezeu dragostea sa.

De multe ori, chiar el obisnuia sa le spuna doctorilor ce probleme are. Obisnuia a grai: „Asta si asta sunt in neregula la stomacul meu. Asta s-a petrecut in launtru si asta e consecinta si asta e cauza”. Insusi obisnuia sa zareasca boala pe care o avea.

A savarsit multe lucruri cu Darul Sfantului Duh. Odata, in Atena, la radio, am auzit despre profesori, doctori, ce au stat de vorba cu parintele Porfirie. Obisnuiau sa zica: „Gheronda avea de obicei ultimul cuvant”.

A fost un om foarte curat. De la o varsta frageda a avut Darul. Pe la vreo 17 sau 18 ani, a avut aceasta harisma (dar), caci era o persoana foarte pura, curata. Era foarte smerit si ascultator. Cand era un tanar calugar a facut ascultare deplina fata de Batranii sai. A fost monah in Oros (Sfantul Munte), la Evia. V-am spus ca a cerut chiar el sa sufere de mute boli, vreme de multi ani, ca sa-si arate dragostea fata de Dumnezeu.

CR: A avut multa smerenie.....

NS: Da, sa sufere pentru dragostea sa de Dumnezeu... a avut multa smerenie.. Odata, cand am mers sa il vad, mi-a zis: „D-le Niko, ai trebuinta de o bataie (pedeapsa)

CR: De ce?...

NS: „Dar sunt bolnav si incapabil sa te bat”.

Am intrebat, „De ce, Gheronda?”

„Pentru ca... am aflat ca ai povestit despre mine...”, mi-a raspuns. Aflase ca am vorbit despre el. „Ai fost impresionat ca Dumnezeu mi-a daruit niste harisme.. si savarsesc niste minuni... lucrurile acestea nu ar trebui sa te impresioneze... Darurile si minunile nu sunt ale mele... sunt ale lui Dumnezeu.. Eu am doar pacate... si ma inspaimant ca poate Domnul ma va pedepsi... EL mi-a dat Darurile si minunile si puterea de a face minuni, ca poate ma voi sensibiliza si voi deveni bun... caci nu sunt bun...”

Fiti atenti ce a spus!

„Poate mai voi sensibiliza si voi deveni bun... dar nu am devenit bun... vezi ce scrie in Biblie... <<Doamne, Doamne... oare nu in numele Tau am proorocit, si am facut semne si minuni... Dar Domnul le va grai: Eu nu va cunosc pre voi>>... Mi-e teama ca voi pati asta...”, a spus.

Odata m-a corectat, ca sa vedeti ce smerit si plin de politete era. M-a corectat intr-o discutie pe care am purtat-o. Iar dupa cateva zile, cand am mers sa il vad, mi-a grait cu tristete: „D-le Niko, sa ma ierti”.

„Pentru ce pricina ar trebui sa te iert Gheronda?” am intrebat perplex.

„Pai, am facut o remarca in discutia noastra.. eu, un om needucat, am facut observatie unui invatat (adica, a vrut sa zica, unui teolog)... ei bine, nu ar fi trebuit sa fac asta, asa ca te rog sa ma ierti”.

CR: (rade)

NS: „Ar fi trebuit sa o faceti, Gheronda”, i-am zis, „si am ascultat cu placere observatia voastra si a fost corecta... si voi corecta ceea ce ati remarcat in conversatie... si o consider drept o binecuvantare ca mi-ati recomandat-o”

Diverse persoane au venit de peste mari, ca sa il poata zari si auzi o un cuvant duhovnicesc din gura sa. Dar el nu a vorbit cu ei... au stat multa vreme, dar Gheronda nu a zis nimic... apoi, unul dintre ei i-a zis: „Gheronda, am venit de departe ca sa auzim niste vorbe duhovnicesti de la tine... spuneti-ne ceva duhovnicesc...”.

Gheronda a rupt tacerea: „Copiii mei, ce va pot grai... Sunt suparat ca nu l-am iubit pe Dumnezeu pe cat de mult ar fi trebuit.”

Sunt suparat ca nu l-am iubit pe Dumnezeu pe cat de mult ar fi trebuit!

CR: Sfintii au atins o asemenea smerenie, inca se vad mai rai decat toti ceilalti.

NS: Da, este adevarat...

CR: Cu animalele am auzit... animalele il intelegeau si in diferite dati i-au sarutat mainile...

NS: Da... acele lucruri diverse, de care-i cam greu sa va zic... Va voi spune unul dintre ele...

CR: Da, unul... nu ar trebui sa va fie greu, vrem sa stim ce ati vazut...

NS: Nu am o problema cu dumneavoastra, caci sunteti unul dintre cei credinciosi... si nu va este greu sa acceptati acestea...

CR: Am mai avut experiente asemanatoare cu acesti Gheronda...

NS: Nu stiu despre ascultatorii mei, la ora aceasta, cati asculta cu credinta si cati asculta fara sa creada...

CR: Mesajul nostru e ca inca mai exista acest fel de Parinti... acesti trei mari care s-au dus...

NC: Inca mai avem Parinti si vom avea mereu Parinti...

CR: ...si vom avea... cine se indoieste...

NS: Vor fi de-a pururi credinciosi si sfinti si harismatici* si facatori de minuni... Domnul traieste... si Biserica traieste...

*NOTA: Harismatic se refera, in fraza aceasta, la oameni sfinti pe care Dumnezeu ii gaseste a fi vrednici de daruri („harisme”). Nu se refera nicidecum la acele persoane aflate in inselare, ce cred ca pot dobandi Duhul Sfant si sa vorbeasca in limbi doar prin punerea mainilor.

CR: Iar toti cei ce se indoiesc... tot ce au de facut este sa caute si vor gasi...

NS: Ii incurajez si ii port pe cei necredinciosi, pe „ortologisti”, pe atei, catre oameni si locuri unde se petrec minuni, ca ei sa poate vedea cu proprii ochi... si daca au o inima buna, ar putea incepe sa creada...

CR: Acesta e intr-adevar mesajul pe care incercam sa il dam...

NS: (Razand) Odata... in Evia... la tara... (Parintele Porfirie) a vazut un vultur zburand la mare inaltime... la o foarte mare inaltime... si i-a cerut vulturului sa coboare, mai jos... iar acesta a coborat si s-a asezat langa parintele!

CR: Si ce s-a petrecut apoi...

NS: „Vulturule, vulturule, pogoara-te”, a spus Parintele Porfirie. Vulturul s-a coborat... sfintii sunt precum... precum in perioada de dinaintea Caderii (lui Adam)... cand puteau comunica cu animalele... iar animalele le dadeau ascultare... la fel se petrece si cu sfintii... In viata Sfantului Sava cel Sfintit, ale carui moaste se gasesc la Locurile Sfinte (Ierusalim)... au fost restituite de catre papistasi... iar trupul sau miroase a mir... in viata Sfantului Sava, si in alte vieti ale sfintilor, nu citim ca Sfantul avea un leu in pestera sa si vietuiau impreuna ca prieteni?...

CR: Da... am spus aceasta la o convorbire anterioara cu (numele este neclar din pricina suprapunerii glasurilor celor doi vorbitori)

NS: Da, e o alta intamplare... cand Sfantul Sava a parasit manastirea... calugarii de acolo l-au dat afara... el era foarte strict... iar calugarii i-au spus „Esti prea strict... nu mai te putem suporta”... ei bine, l-au dat pe Sfantul Sava afara din manastire! Cum nu inteleg oamenii despre credinta si despre judecarea aproapelui! Oricum... el s-a dus intr-o pestera si a gasit un leu acolo... nu s-a inspaimantat defel... Sfintenia lumineaza zidirea precum era cu Adam inainte de cadere... si ce a spus el??!!... leul a urlat si Sfantul Sava a grait: „Asaza-te, asaza-te... vom imparti pestera... eu voi sede in partea aceasta si tu poti sta in partea aceea” (razand)... au impartit pestera... si au trait amandoi acolo... Cum pot oamenii lumesti sa dea crezare unor lucruri ca acestea!?

As dori sa spun ceva despre sfarsitul Parintelui Porfirie...

CR: Da... si as dori sa va adresez o intrebare acum, daca se poate?

NS: Da.

CR: Exista multe exemple de convertire... Citeam in periodicul „Actiunea” ca unul dintre cei mai mari actori ai Olandei, Tosos Zef (presupun ca am inteles corect ceea ce s-a pronuntat), a devenit ortodox prin parintele Porfirie.

NS: A... da...

CR: Si presa din Olanda a venit...

NS: Sunt nenumarate, nenumarate marturii...

CR: Cateva pilde de convertiri si apoi vom vorbi de sfarsitul sau...

NS: Sunt marturii nenumarate...

CR: ...Precum cele care v-au impresionat... Oameni care s-au schimbat...

NS: Da... bun... bine, aici in Patra cunosc un om... era desigur un om bun dar... lumesc... nu avea nimic de-a face cu Biserica... ei bine... a avut o boala si a mers intr-o zi cu sotia sa la Atena... am mers acolo la parintele Porfirie... el i-a binecuvantat... si de atunci spune ca nu a mai avut nici o problema... si de atunci a devenit un crestin plin de ravna... un prieten al Scripturilor, al Domnului nostru, al rugaciunii, al manastirilor... acum traieste o alta viata...

Sunt multi cei care s-au convertit prin parintele Porfirie... multi s-au mantuit...

Va voi spune ceva... ceva ce m-a uimit profund... aceasta harisma (dar) nu am gasit-o nici macar in carti (patristice)... Gandesc asa... intrucat traim in timpuri eshatologice... timpurile de dinaintea venirii lui antihrist... ca cei putini credinciosi sa se poata intari in credinta... Dumnezeu ne-a daruit multe semne si multi facatori de minuni in vremurile noastre... cel ce cerceteaza vede ca multe semne si minuni se petrec in zilele noastre...

CR: Multe minuni, multe minuni...

NS: Ei bine, Parintele Porfirie, un om absolvent a doua clase de scoala primara, vorbea oamenilor de stiinta (invatatilor)... cu terminologia folosita in campul lor de activitate!! Biologului, in termeni de biologie, doctorului, in termeni medicali, chimistului cu termeni din chimie, savantului nuclear in limbajul sau.

Dl. Frangos, un crestin si om de stiinta din Atena... a scris carti si articole... atunci cand s-a dus pentru prima data la Parintele Porfirie... este conducatorul unei comisii de 30 de savanti din intreaga lume... este un om de stiinta important.... domeniul sau este fizica nucleara...

Cand (dl. Frangos) a mers pentru intaia data la Gheronda, parintele Porfirie a deschis discutia cu teme ale stiintei nucleare... Dl. Frangos a fost uimit... Cand a iesit, i-a intrebat pe ceilalti: „Gheronda a studiat fizica nucleara?”

Ceilalti au inceput sa rada... El a spus: „De ce radeti? A studiat Papouli asa ceva?”. Cum sa studieze un calugar ca el asa ceva...

I-au spus: „Gheronda n-a studiat... dar graieste in termenii folositi de orice savant care vine la dansul... cu harisma (darul)”.

CR: Cu savantul Kontopulos despre care am citit, cel ce se ocupa cu astronomia... Parintele Porfirie i-a dat o idee, pe care acesta a prezentat-o apoi la o intrunire stiintifica asupra astronomiei...

NS: Da, avea aceasta harisma (dar).

CR: Si, in fapt, intreaga comisie a fost uimita de aceasta idee a lui Kontopulos, ce era in realitate a parintelui Porfirie...

NS: Odata... un metalurgist, al carui copil era bolnav, a intrebat daca putem merge la Parintele Porfirie, ca acesta sa il binecuvinteze... am mers, a facut semnul crucii asupra copilului, si acesta s-a simtit mai bine... dar parintele Porfirie a inceput sa vorbeasca cu tatal copilului... care era un om nereligios... o persoana lumeasca... si este inca asa, din nefericire...

Parintele Porfirie l-a intrebat: „Ce meserie ai?”. El i-a raspuns „Sunt metalurgist”. Iar parintele Porfirie a inceput sa ii spuna metalele cu care lucra acesta... „Lucrezi cu acest metal si cu acest metal”. Cuvinte pe care le auzeam pentru prima data. Termeni dificili ai diferitor metale. Era pentru prima data ca auzeam asemenea termeni.

El a fost uimit de faptul ca Gheronda cunostea cu metale lucra! Gheronda i-a explicat cum lucra cu ele etc. Omului nu-i venea sa creada ceea ce auzea...

Gheronda i-a zis: „La biroul tau, inauntrul sertarului ai o Biblie, d-le Elefterios!”

„Da, am!”, raspunse el.

„Dar niciodata nu o scoti ca sa o citesti! O ai in sertar, dar nu o scoti nicicand ca sa o citesti!”

A iesit apoi afara, cu capul plecat, gandindu-se profund. Credea ca religia era un basm al preotilor. Tatal sau, bunicul copilasului, un om religios, mi-a spus: „Fiul meu Elefterios, de cand a mers sa il vada pe Parintele Porfirie... de aproape o luna mediteaza in continuu...”

Am intrebat: „De ce, d-le Kosta?”

„Deoarece credea ca acestea sunt basme... si acum cugeta”, mi-a raspuns.

Ei bine, timp de o luna – doua a cugetat... dar apoi a reinceput o viata de indiferenta...

CR: Aceleasi lucruri...

NS: Daca vremea Harului nu vine... nimic nu se petrece... Daca un om nu se smereste in fata lui Dumnezeu, daca nu se roaga, daca nu cere milostivirea lui Dumnezeu... atunci Harul nu se pogoara...

CR: Sfarsitul Parintelui Porfirie, care a fost unul miraculos, deoarece...

NS: Da, sfarsitul sau este foarte miscator... Parintele Porfirie, inainte-vazand venirea sfarsitului sau... s-a intors la Sfantul Munte (Athos).

A spus: „Vreau sa merg in Sfantul Munte, ca sa pot muri acolo”.

Nu a vrut sa moara in mansarda unde statea... Ca sa poata evita oamenii... lauda pe care oamenii i-ar fi dat-o la inmormantarea sa...

A mers in Sfantul Munte, si intr-o zi... a tinut un sobor la Kavsokalivia, cu cinci monahi...

A spus: „A venit vremea... Haideti sa ne rugam, caci eu ma duc”.

S-au rugat... el si-a inaltat mainile si si-a dat duhul... Precum o pasare isi da suflarea... Atat de impacat a murit... Inainte sa moara, a dat ascultare monahilor sa nu cheme pe nimeni la inmormantarea sa... sa nu primeasca pe nimeni... si sa il ingroape cu fata spre Rasarit. A trait smerit si a murit smerit.

Parintele Augustin, Episcopul Florinei (din Grecia), cand a auzit de moartea lui... a sunat la Atena... fiind foarte miscat, a zis: „Felul smerit in care a murit Parintele Porfirie, evitand orice lauda si cinstire din partea oamenilor la moartea si la inmormantarea sa, ne infatiseaza din nou Sfintenia acestei persoane”.

Obisnuiam sa ii spunem: „Gheronda... daca te duci... simtim ca pierdem un mare sprijin pentru sufletele noastre”

„Ei bine, cand ma voi duce, din ceruri va voi ajuta mai mult... moartea nu exista... pentru cel credincios moartea nu exista... Ce a grait Hristos?... <<Cei ce cred in mine, nu vor muri, ci vor trai vesnic>>” (nu este un citat exact), ne-a zis Parintele Porfirie.

Daca ne-a auzea vreodata vorbind despre moarte, se mania si spunea: „Ce spui, copilul meu! Moartea nu exista pentru crestin... moartea nu exista! Tot cel ce este in Biserica si traieste in Biserica nu va gusta moarte... Se duce la un nivel mai sus si de acolo voi putea sa va ajut mai mult”.

Obisnuia sa zica: „Oamenii ma privesc ca pe un Sfant... dar sunt un om pacatos... si acum cand ma duc, voi merge in ceruri... la Dumnezeu... ma inspaimant, daca Dumnezeu imi va grai <<Ce cauti aici, pacatosule!>>... atunci voi spune <<Doamne, sunt un pacatos>>... si Domnul va grai atunci <<Dar locul tau e in iad>>... si voi raspune <<Oriunde ma va aseza dragostea Ta... oriunde ma va aseza dragostea Ta... sa se faca voia ta...>>”.

O persoana foarte smerita... asa simt Sfintii... nu sunt doar vorbe... ei chiar asa simt...

CR: As vrea sa va intreb... de ce Dumnezeu le-a daruit harisme (daruri) asa de mari...

NS: Deoarece era foarte curat, foarte smerit si avea o mare dragoste fata de Dumnezeu si om... era un om al Tainelor, al rugaciunii... cand diversi oameni aveau probleme... obisnuia sa le zica: „Cercetati Biblia... ca Harul sa se poata pogori in sufletele voastre... Rugaciune si marturisire... si Sfanta Impartasanie”.

L-am intrebat o data pe Gheronda: „Daca Anti-Hristul vine maine, situatia va fi infricosatoare... ne va da Dumnezeu taria de a mucenici?”

„Daca ne marturisim pacatele, ne va da taria”, mi-a raspuns.

CR: Da, spovedania este extrem de importanta.

NS: Simt de parca Parintele Porfirie nu a murit... chiar dupa moartea sa mi s-a spus ca s-a infatisat unor persoane serioase... in chilia sa miroase a mir... multi oameni care au mers la chilia sa au fost coplesiti de mireasma... oameni pe care ii cunosc... Sfantul este alaturi de noi, asa cum sunt toti Sfintii... si ei ne ajuta... dreptul traieste pururea... (este dat un citat din Scriptura in greaca veche, pe care nu o inteleg)

Sfintii mostenesc Imparatia cerurilor... Mare este Dumnezeu intru Sfintii Sai... si El isi Proslaveste Sfintii... Va spun, D-le Xantirolopi, ca un Porfirie sau un Iacov sunt de ajuns... si mai mult decat de ajuns spre a arata ca Credinta noastra... Crestinismul... Ortodoxia... Una Sfanta, Catolica (Universala, nu romano-catolica) si Apostoleasca Biserica... nu este un basm al preotilor, precum zic necredinciosii si ateii... ci este Adevarul... Credinta Adevarata... si arata ca Hristos, ieri, astazi, este cu noi si va fi in vecii vecilor!

* * * SFARSIT * * *

Tradus din limba engleza de Radu Hagiu

 

Pentru rugaciunile Parintelui Gherasim, Parintelui Iacov si ale Parintelui Porfirie, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste pre noi. Amin.

 

IC | XC
---+---
NI | KA
|
 

Sfarsit si lui Dumnezeu slava!