RÂNDUIALA LUI METHODIE

 Patriarhul Constantinopolei, pentru cei ce din lepădare de lege a osebite fețe și vârste se întorc la pravoslavnica și adevărata credință.

Această rânduială se face și când cineva dintre Lutherani sau Calvini se întoarce la Orthodoxie.

     Dacă a fost prins cineva, copil fiind, și s’a lepădat de orthodoxie, de frică sau din neștiință, unuia ca acestuia să i se cetească rugăciunile cele curățitoare în șapte zile, și în a opta zi să se spele. Și dupre ce va ieși din scăldătoare, încingându-se cu fota, să fie uns cu Mir ca și cei ce se botează, și să se îmbrace cu haine nouă, dupre chipul celor ce se botează.

     Iară de vor fi tineri, bărbați ori bătrâni deplini în vârstă, și se vor fi lepădat de nevoie – să capete iertare, din iubire de oameni, adecă canon mai ușor. Să postească însă optzeci de zile, îndeletnicindu-se cu adesea rugăciunea și făcând metanii. Iară apropiindu-se plinirea celor optzeci de zile, să li se cetească rugăciunile cele de curățenie în opt zile și să se facă în fieștecarea zi: Doamne miluiește, de 100 ori; și dupre aceasta să se spele și să se ungă cu Mir, dupre rânduiala ce s’a zis mai sus. Și făcându-se Liturghie, să se împărtășească cu Sfintele Taine, mergând la Biserică și la Liturghie opt zile, ca și cei botezați. Iar de sânt vreunii cari de a lor bunăvoie au îndrăznit de s’au lepădat de credință și voiesc a se întoarce, priimim și pre aceștia, dar nu-i cuminecăm cu dumnezeieștile Taine, fără numai la sfârșitul vieții lor, dupre canonul Sfântului Vasilie cel Mare, care zice: Cela ce a îndrăznit de s’a lepădat de Hristos și a călcat taina mântuirii, dator este a plânge în toată vremea vieții sale, și datorește a se mărturisi mai nainte de moarte, pentru a se învrednici de sfintele daruri, cu credință în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

 

Rugăciuni de curățenie pentru cei ce se întorc la adevărata credință, de carea se lepădaseră

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

    Drept ești, Doamne, și drepte sânt judecățile tale, că nu dupre păcatele noastre ai făcut nouă, nici dupre fărădelegile noastre ai răsplătit nouă; căci călcând poruncile tale, singuri pre înșine ne-am dat morții; că tu, ca un milostiv Stăpân, și cela ce știi vieața noastră că este vicleană, și cum că moartea întărindu-se a înghițit pre noi, milostivindu-te spre noi, ai binevoit a mântui zidirea ta, chip de rob luând, și lovindu-te cu moartea, ai chemat chipul tău, slobozind pre noi din stăpânirea morții, și povățuindu-ne la calea mântuirii cu a doua naștere a Sfântului tău Duh. Și mântuindu-ne cu harul tău, lăudăm a ta purtare de grijă, și te rugăm, și ne cucerim, și te chemăm întru a doua venire a ta, întru carea vei judeca viii și morții și va să răsplătești fieștecăruia dupre lucrurile lui: Adu-ți aminte de mila ta, că din veac este, și treci greșalele noastre omenești și păcatele; dă nouă curățire, celora ce ne rugăm ție, și iartă nouă toată greșala cea de voie și cea fără de voie, cea întru știință și cea întru neștiință; că nu este om carele să fie viu și să nu greșască, de ar fi măcar o zi vieața lui pre pământ. Că cine va îndrăzni a zice că este curat de păcate? Că toți am greșit cu cuvintele și cu lucrurile înaintea ta, și ne-am lipsit de slava ta, nădăjduind a ne îndreptăți la judecata ta cea groaznică și înfricoșată: Nu din lucrurile dreptății, că n’am făcut ceva bine pre pământ; ci din credința cea adevărată și din mărturisirea cea întru tine, că a te ști pre tine este toată dreptatea, și a cunoaște stăpânirea ta este rădăcina nemuririi. Și știm și mărturisim și credem, că tu ești carele dintru a nu fi, întru ființă ne-ai adus, și pre cei căzuți miluiești, și pre cei ce greșesc îi suferi, și din moarte îi înviezi. Rugămu-ne ție, Doamne Dumnezeul nostru, orice am greșit înaintea ta, ca cei ce purtăm trup, și în lumea aceasta lăcuim, și cu neputințe sântem cuprinși, ori cu lucrurile, ori cu cuvintele, ori cu gândurile, însuți ca un bun și iubitor de oameni, și Stăpân milostiv, slăbește, lasă, treci și iartă greșalele noastre, ale celora ce ne mărturisim, și să nu socotești, nici să intri la judecată cu robii tăi; că nu se va îndreptăți înaintea ta tot cel viu. Că singur ești fără de păcat, și priimești pre cei ce se pocăiesc; și ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui tău celui fără de început, și Preasfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

    Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cheile împărăției tale lui Petru, Verhovnicul Apostolilor, le-ai încredințat, și pre credința lui Biserica cea sfântă a ta ai zidit, și ai dat lui putere, cu harul tău, a lega și a dezlega cele de pre pământ: Auzi-ne, pre nevrednicii, cari te chemăm pre tine acum, spre curățirea robului tău acesta, și minunează milele tale preste dânsul, cela ce mântuiești pre cei ce nădăjduiesc întru tine. Că tu ai zis, Doamne, prin buzele purtătoare de Dumnezeu ale prorocilor tăi: „Întoarceți-vă la mine, și mă voiu întoarce la voi;” și aceasta: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întorcă și să fie viu.” Însuți dar, iubitorule de oameni, și pre robul tău acesta, ce se întoarce din calea înșelăciunii lui și cere de la tine curățire, nu îl lepăda; ci întru milă îl cercetează, întru îndurări îl cheamă.
    Vozglas: Că tu ești, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc, și Mântuitorul celor ce se întorc la tine, și ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui tău celui fără început, și Preasfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

    Doamne Dumnezeule, făcătorule a toate și Stăpâne, izvorul bunătății, Părinte al tuturor oamenilor, iar mai vârtos al credincioșilor; cela ce n’ai trecut cu vederea pre omul cel căzut, din meșteșugirea diavolului, întru adâncul piericiunii și al înșelăciunii, ci prin întruparea cea mântuitoare a Unuia-născut Fiului tău și Dumnezeului nostru, pre acesta l-ai căutat, și l-ai mântuit, și la tine l-ai adus: Însuți Stăpâne, iubitorule de oameni, și acum caută spre robul tău acesta (N), carele este oaie din turma cea cuvântătoare a Hristosului tău, pre carele l-ai izbăvit din robia vrăjmașilor celor fără de Dumnezeu, cu cari împreună, din copilărească neștiință ori tirănească silă, a urmat obiceiurilor înșelăciunii lor, iar acum l-ai învrednicit a se uni cu petrecerea norodului tău. Luminează gândul lui cu puterea și cu lucrarea Sfântului tău Duh, ca scânteia cea pusă în sufletul lui, a Botezului celui mântuitor, cu suflările harului gânditor să se aprindă, și pecetea cea însemnată într’însul mai închipuită să se arate întru inima și întru gândurile lui, prin însemnarea Crucii Hristosului tău, spre nădejdea cea întru tine și cunoștința adevărului, ca să cunoască și să se închine ție, Unuia adevăratului Dumnezeu și Tatălui, și Unuia-născut Fiului tău, Domnului nostru Iisus Hristos, și Preasfântului tău Duh. Unește pre dânsul cu Sfânta ta Sobornicească și Apostolească Biserică. Depărtează dela gândul lui tot obiceiul păgânătății nedumnezeirii, și îndreptează pre dânsul întru învățăturile tale, și întru poruncile tale cu vrednicie să umble; și cu mântuitoarele tale Taine fără de osândă a se cumineca învrednicește-l; și în vieața ce va să fie, părtaș îl arată Împărăției tale ceii cerești. Că tu ești Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele miluiești și mântuiești, și ție slavă înălțăm, și Unuia-născut Fiului tău, și Preasfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

    Doamne Dumnezeule atotțiitorule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, cela ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vie, carele pentru oaia cea pierdută, pre Unul-născut Fiul tău ai trimis în lume, pre Mântuitorul și Izbăvitorul, ca să caute și iarăși să mântuiască chipul tău: Pre tine te rugăm și pre tine te chemăm, priimește pre robul tău (N), carele aleargă către îndurările tale, carele a fost și a dobândit din pruncie dreapta credință cea întru tine prin sfântul Botez, și a căzut dintr’însa pentru copilăria, sau pentru vreo altă întâmplare: Și acum întorcându-se, și prin pocăință și prin cunoștință iarăși alergând către bunătatea ta, varsă preste dânsul milostivirea iubirii tale de oameni, priimește pre el ca pre cel întru pierzare, carele către tine, Dumnezeul și Părintele, se întoarce. Gonește dela dânsul toată înșelăciunea și meșteșugirea vrăjmașului. Unește pre el cu turma cea sfântă a oilor tale celor cuvântătoare. Împodobește-l și acum cu slava preasfântului Nume al Hristosului tău; părtaș îl arată, împreună cu toți credincioșii, sfințeniilor tale celor preacurate, spre iertarea păcatelor lui, pre carile mai nainte le-a făcut, și spre încredințarea a celor viitoare, și spre paza sufletului și a trupului. Dă lui, în toată vremea și locul, să scape la tine, să se zăbovească în bisericile tale, și cele plăcute ție să facă, ca moștean prin facerea de bine să se arate Împărăției tale ceii cerești; căreia și pre noi ne învrednicește împreună cu dânsul, cu harul și cu îndurările Hristosului tău, cu carele bine ești cuvântat, cu preasfântul și bunul și de vieață făcătorul tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pace tuturor. Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

    Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai plecat cerurile și te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc; carele prin Crucea ta din blestemul strămoșilor ai izbăvit pre noi și la viața cea fericită ne-ai ridicat; cela ce ai zis că se face bucurie în cer pentru un păcătos ce se pocăiește, priimește și acum oaia ta cea cuvântătoare, carea era pierdută, și cu turma ta o unește. Gonește dela dânsul pre lupii cei ce l-au răpit. Învrednicește pre dânsul să calce preste șerpi și preste scorpii, ocolit fiind cu Crucea ta, și păzit cu slava Numelui tău celui înalt, carele se cheamă de noi, robii tăi.
    Vozglas: Că tu ești Dumnezeul nostru, Dumnezeu carele miluiești și mântuiești, și ție slavă înălțăm, împreună și Părintelui tău celui fără de început, și preasfântului și bunului și de vieață făcătorului tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

    Și dupre rugăciune, luând Sfântul Mir, îl unge pre dânsul dupre rânduiala celor ce se botează, făcând chipul Crucii: la frunte, la ochi, la nări, la buze, la amândouă urechile, la mâini, la piept, între spete și la genunche, zicând: Pecetea darului Duhului Sfânt.

    Și dupre ungere zice rugăciunea aceasta pre capul lui:

Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește.

    Doamne Dumnezeule atoatețiitorule, cela ce prin trimeterea Sfântului tău Duh ai umplut de har pre ucenici, și pre robul tău acesta l-ai întors din calea rătăcită, și la a ta credință l-ai povățuit, și mirezmei Sfântului tău Duh prin ungerea Mirului acestuia l-ai învrednicit, păzește pre el întru a ta sfințenie, dă lui să umble dupre voia ta, și învrednicește pre dânsul împreună cu noi a fi întru îndulcirea înfricoșatelor tale Taine, și păzind cea întru tine dreaptă credință, vrednic a se arăta și Împărăției tale ceii cerești, cu harul Hristosului tău, cu carele împreună ți se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Slavă... Și acum... Și Otpust.