S  L  U  J  B  A 

CUVIOSULUI  ȘI  DE  DUMNEZEU

PURTĂTORULUI  PĂRINTELUI  NOSTRU

SILUAN ATHONITUL

v

 2003

 

ÌvÌvÌvÌvÌvÌvÌvÌ

LUNA  SEPTEMVRIE

ÎN 24 DE ZILE

Pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Siluan Athonitul.

v

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glas 4:

Podobie: Ca pre un viteaz între Mucenici...

Floare nouă a înflorit Moștenirii tale, de Dumnezeu Născătoare, suflând cea a Duhului dumnezeiască mireazma, Siluan cel minunat, cel întocmai cu nevoitorii cei dedemult, și nebunește aprins de iubirea Fiului tău, pre Carele cu stăruință roagă să dăruiască, celor ce cinstesc cuvioasă pomenirea lui, ale Harului daruri.

Din Rusia ai răsărit, ca un de Dum­ne­zeu sădit vlăstar, dar ai auzit de vesti­tul Athon, unde ca o vie bineroditoare vinul cel tare al vieții îngerești ai a­dus, pre carele îl dai nedeșertat celora ce însetează de ale tale cuvinte de Dumnezeu însuflate, Siluane de trei ori fericite, învățătorule nerătăcit al Împărăției.

De vasul cel de lut al tău nicicum nu te-ai grijit, dor având, Cuvioase, să le­pezi a celui căzut haina, și veșmântul cel luminos al Noului Adam să îm­braci, împreună-lucrător și ajutor lu­ând pocăinței tale dumnezeiesc povă­țuitor, pre întâi-stătătorul purtătorilor de chinuri, pre marele Panteleimon.

Ca pre o jertfă de laudă Domnului te-a adus patria ta, Cuvioase, prăznuind pomenirile luminării tale și zicând: Priimește Tu, Mire Iisuse, rodul pân­tecelui meu, pre carele Duhul Tău au zămislit, dar de veselie Bisericii ceii sfinte, pre fericitul Siluan.

Slavă ...‚ glas al 2-lea:

Minunatu-te-ai de Domnul, Cuvioase, întru viața ta cea dumnezeiască; că din pruncie pre Acela cu sete căutând, aflatu-L-ai în sfârșit prin cercarea Du­hului Sfânt, și de dulceață umplându-te, a neziditelor daruri, tuturor dai, prin cuvintele tale cele de Dumnezeu scrise, plinătatea vieții Evangheliei, pre carea prin smerenie neîncetat țiin­du-o, Siluane, dăruiește-o și nouă, celora ce pre tine cinstim.

Și acum...,  glas același:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă subt acoperământul tău.

Lumină lină... Prochimenul zilei. Învrednicește-ne, Doamne...

LA STIHOVNĂ

 Stihirile, glas al 2-lea:

Podobie: Casa Efrathului...

Harul Duhului, Siluane, dăruiește tu­turor celora ce cu dragoste pome­ni­rea ta săvârșesc, și cu cântări pre tine cinstesc.

Stih: Răbdând, am răbdat pre Domnul...

Setea cea dupre Dumnezeu, cu scrie­rile tale stinge-o, și inimile rourează, Siluane, precum știi, cu a Duhului rouă.

Stih: Și au pus pre piatră picioarele mele...

Plânge-mă, pre cela ce sânt a Strămo­șului plângerea, Siluane de trei ori fericite, că fărădelegile au covârșit viața mea.

Slavă... A Treimii:

Slavă Ție, Dumnezeule, Treime Atot­sfântă, Carea acuma dăruiești mângâ­iere lumii pre Siluan, robul Tău.

Și acum...  A Născătoarei:

Iată acum, Stăpână, floare nouă cu bună mireazmă a venit din Moștenirea ta, pre credincioși cu totul mirezmu­ind cu mirezmele Dumnezeescului Duh.

Acum slobozește... Sfinte Dumnezeule...  Și celelalte.  Și otpust: Că a Ta este Împărăția...

Troparul, glas 3:

Facerea lui Pavel Ieromonahul

Podobie: Al Dumnezeeștii credințe...

Propoveduitor al iubirii lui Hristos, lumii întregi ai fost dat, de trei ori fericite, între cuvântătorii de Dumne­zeu cel prea duios, căci pre Cel smerit și blând ai văzut, și inima Aceluia o ai cunoscut; pentru aceasta, prin graiu­rile tale toți luminându-ne, Siluane, de Dumnezeu însuflate, proslăvim Du­hul, Carele pre tine-au proslăvit.

Altul. Glas 5:

Podobie: Pre Cuvântul...

Împodobit-ai, Părinte, Muntele Atho­nului, mai presus de fire viețuind, și cea a Duhului ai arătat nouă, dumne­zeiasca lucrare; pentru aceasta, cu cu­viință cinstind pomenirea ta, Siluane, din inimă slăvim pre Cela ce pre tine Bisericii mare propoveduitor al lui Hristos te-au dat.

uvvuuvvuuvvuuvvu

LA VECERNIA MARE

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 6, glas 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cu veselie acum întru cântări să lău­dăm pre noul vlăstar al Athonului, ca­rele cu vrednicie la soborul Cuvioșilor s’a adăugat, ale cărora bune-săvârșiri întocmai a urmat, pre Siluan de Dum­nezeu văzătorul, căutătorul Harului, și aflătorul.

Pre Dumnezeu, pre Carele din pruncie căutai, Părinte, iată acuma, nu prin cunoș­tința cea meșteșugită, ci prin ne­grăita putere a Duhului Îl ai, și neîn­cetat aduci rugăciunile tale, Siluane, ca neamurile să se umple de darul dumnezeescului Har.

Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul omu­lui este, precum nemincinos zice al nostru Dătător de Lege; pentru ace­ea, cu râvnă săpând, Siluane, aflat-ai curgerile ei, udând îmbelșugat pămân­tul tău cel înțelegător, și semințele crescându-le.

Altele, glas al 2-lea:

Podobie: Cu ce cântări de laudă...

Cu ce cântări de mulțămită vom răs­plă­ti ție folosința cea de la tine, Părin­te de Dumnezeu proslăvite, cei cari setea cu scrierile tale ne-am adăpat, și cu prisosință ne-am învățat în iad a ține mintea cea de neținut, și dobân­direa mântuirii a avea întru nădejdile cele bune, Siluane de trei ori fericite, căci Duhul pre tine, Cuvioase, lumii întregi învățător te-a așezat, cu totul nerătăcit.

Cădere se îngăduie sufletelor bărbă­tești, a îndreptării iconomie, temei cu­noașterii de Dumnezeu făcându-se și pierdere cu totul a vrăjmașului; căci în chip înțelegător, cu dor, celor cerești toate puterile supunându-și, și numai către Dumnezeu îndrep­tându-le, îm­belșugat se împărtășesc de darurile cele nezidite, și de Adam cel vechi dezbrăcându-se, cu Hristos de un chip a fi se arată.

În dar ai luat de la Născătoarea de Dumnezeu pocăința cea mântuitoare; căci, când șarpele ai înghițit, Ea atun­cea te-a lepădat, neplăcându-i viețui­rea ta, și dorul de nevoință în sufletul tău a aprins, Siluane preafericite; pen­tru aceea, aflat-ai cheia plângerii, cu carea marea milostivirilor Domnului ai deschis, cu cea din Athon a ta prea­aleasă viețuire.

 

Slavă...  Glas al 6-lea:

Preaiubitorul de oameni Dumnezeu, Hristos Domnul, nouă mângâiere în zilele cele de pre urmă, și Evanghelie însuflată, și neprihănită icoană a Lui, pre Siluan cel preafericit au dăruit nouă. Către carele, ca la un Părinte privind, de duhovnicească bucurie ne umplem; și călăuză tare pre acesta având, calea cea către Dumnezeu fără de clătire săvârșim. Pentru aceea, cu mulțumită dând glas, către Acela stri­găm: Slavă Ție, Doamne, Cela ce în fieștecare neam pre Sfinții Tăi, ca pre niște stele mult-luminoase îi arăți, prin carii pre Tine, Soarele cel neînserat, văzându-Te, ne luminăm.

Și acum... Cine nu te va ferici pre tine…, sau a Praznicului.

Vohod: Lumină lină...

 

Prochimenul zilei și Paremiile:

Dela înțelepciunea lui Solomon cetire.

Cap. 3, stih 1-3.

Sufletele drepților sânt în mâna lui Dumnezeu, și muncă de dânsele nu se va atinge. Părutu-s’a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s’a socotit pe­dep­sire ieșirea lor, și mergerea dela noi sfărâmare, iară ei sânt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire, și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu au ispitit pre dânșii, și i-au aflat luiși vrednici. Ca aurul în ulcea i-au lămurit, și ca o jertfă de ardere de tot i-au priimit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile prin paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni noroade, și va împărăți întru dânșii Domnul în veci. Cei ce nădăj­duiesc spre dânsul vor înțelege ade­vărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu dânsul. Că har și milă este întru cuvioșii lui, și cercetare întru aleșii lui.

Dela Înțelepciunea lui Solomon cetire:

(Cap. 4, 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se săvârșeas­că, întru odihnă va fi; căci bătrânețile sânt cinstite nu cele de mulți ani, și nici cele ce cu numărul anilor se mă­soară. Ci căruntețea oamenilor este înțelepciunea, și vârsta bătrâneții – viața cea nepângărită. Bineplăcut lui Dumnezeu făcându-se, Domnul l-au iubit, și trăind între păcătoși, s’a mutat de pre pământ. Răpitu-s’a, ca nu cum­va răutatea să schimbe cunoștința cugetului lui sau vicleșugul să amă­gească sufletul lui. Căci vraja răutății întunecă pre cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de rău­tate. Săvârșindu-se degrabă, cel drept a plinit ani îndelungați. Căci plăcut era Domnului sufletul său, pentru ace­ea au grăbit să-l scoață din mijlocul vicleșugului. Iar noroadele văzând, nu au chibzuit, nici și-au pus în gând una ca aceasta, că harul și mila lui Dum­nezeu sânt întru cei cuvioși ai Lui și purtarea Sa de grijă întru cei aleși ai Lui.

Din Prorocia lui Ioil cetire

Cap. 2, stih 28-31.

Acestea zice Domnul: Și va fi dupre aceasta, și voiu turna din Duhul Meu preste tot trupul și vor proroci fiii voștri și fiicele voastre, și bătrânii voștri vise vor visa, și tinerii voștri vedenii vor vedea. Și preste robii Mei și preste roabele Mele în zilele acelea voiu turna din Duhul Meu. Și voiu da semne în cer și pre pământ, sânge și foc și fumegare de fum; soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, mai nainte de a veni ziua Domnului cea mare și strălucită.

uvvuuvvuvvvuvvuuvvu

LA  LITIE

Stihirile samoglasnice

Glas 1

Ca pre o începătură preacinstită lu­mea acuma pre tine lui Dumnezeu aduce, Siluane de Dumnezeu cinstite, și ca pre o răsturnare a fărădelegii și dulceață pierzătoare a amărăciunii pă­catului. Ci mai ales se bucură de tine Athonul cel născător de sfințenie, cel întru cunoștința cugetului mare lăcaș de nevoință, ca cela ce te are pre tine aprig purtător de biruință împro­tiva vrăjmașului, și dascăl a toată lumea din cele ce însuți ai pătimit, prin ca­rele Harul aflăm și Domnului casnici ne facem.

Glas 2

Afară din lume ieșind, prin rugă­ciu­nile Păstorului lui Dumnezeu, în cup­torul iadu­lui ai intrat, Părinte, ca un aur prealămurit, și de flăcările lui arzându-te, aflatu-ți-ai odihna în locul liniștirii ceii dupre Dumnezeu, în Athonul cel de monahi prii­mitor, un­de Lavra Panteleimonului te-a prii­mit ca pre o oaie de Dumnezeu înse­tată, și vas preacinstit te-a lucrat, lăcaș al Mângâietorului, trâmbiță a dumne­zeieștii iubiri, alăută a pocăinței, liră a dragostei de adevăr, și al neziditelor lucrări arătător.

Glas 3

Pus-ai pre piatra pocăinței picioarele tale, Siluane, socotind fără de amâ­na­re c㠄Aicea voiu muri pentru păca­te­le mele;” pentru aceasta, prin neînce­tată pomenirea Domnului, lucrarea rugăciunii de la Maica lui Dumnezeu ca pre o răsplată ai prii­mit, prin carea ale dracilor nerușinatele năvăliri ai biruit, ca un înger viețuind, în prive­ghere stând, și înaintea Domnului țiin­du-te. Căruia har și pre noi învred­ni­cește, cei ce cântăm pomenirea ta.

Glas 4

Cea a Stăpânului venirea pururea îna­intea ochilor tăi având, ca un credin­cios iconom al harului Său la moară fraților tăi slujeai, unde te-ai și în­vrednicit de cea negrăită a lui Hristos arătarea, a Pâinii Vieții; din Care, în chip tainic gustând, pătruns-ai întru înțelegerea și desfătarea tainelor, în multe chipuri, din iconomie, părăsit fiind, ca și mai însetat să cauți Harul; de carele și pre noi părtași ne fă, Părinte, Siluane de Dumnezeu văzăto­rule.

Slavă... Glas al 5-lea:

 

În Duhul Sfânt pre Hristos cel Viu vă­zând, belșug de viață ai luat, Silu­ane, preacuvioase. Și asemenea icoa­nei Lui făcându-te, mulți pași abătuți de povara cea greu de purtat a păca­tului ai îndreptat, și prin ispite învie­rea sufletului trăind, cea către Dum­nezeu credință îți întăreai, lumi­nat împrejur de lumina Thavorului. Pen­tru aceasta, Părinte, propoveduitor te-ai făcut, precum au iconomisit ție Dumnezeu; priimește dar și de la noi neputin­cioa­sele graiuri de mulțămită, pentru carile, cu nebiruitele tale rugă­ciuni, dăruiește nouă Harul Duhului. 

Și acum... Fericimu-te pre tine..., sau al Praznicului.

 

 

LA  STIHOVNĂ

Stihirile glas 5, însăși Podobia:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te, Siluane preaminunate, a Rusiei lauda cea de Dumnezeu răsă­ri­tă, a Muntelui Athonului slava, al Bisericii lui Hristos propoveduitorule cel prea mare al dumnezeescului Har, îndreptarea celor ce cad, mângâierea celor ce stau tari în credință, întărirea în Hristos a celor fără de nădejde, a smereniei carte însuflată, fericite, pen­tru aceea, pre tine lăudând ne rugăm: Fă să lăcuiască, Cuvioase, în inimile noastre Duhul Sfânt, cu sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu, pre Carele în chip curat cu viața ta L-ai slăvit.

Stih:  Răbdând am răbdat pre Domnul…

Bucură-te cela ce te-ai unit cu Hristos prin lucrarea darurilor Harului, a că­ru­ia părăsire nicicum ai suferit-o, Silua­ne, pre carea în viața ta în chip nemin­cinos o ai cunoscut, rugăciunea lu­crând, până la sânge, Cuvioase, ca pre o tânguire pentru întreaga zidire, dar mai ales pentru cei adormiți, iubito­rule de suflet; pavăză pre cale ne este, fericite, viețuirea ta, că suflare nouă a Duhului ne dăruiești, celor lipsiți de duh carii în lumeștile griji ne zbatem.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioșii întru slavă…

Bucură-te, risipitorul gândurilor celor înșelătoare și surparea dracilor, păzi­to­rul cel treaz al inimii, luminarea sim­­­țirilor, preafericită limpezime și uni­me, sabie carea tai mișcarea slavei ceii deșarte, cort prealuminos al lumi­nii ceii nezidite, lauda cea mare a Mun­telui Athonului, fericite, unde ți s’au arătat tainele cele negrăite, pre carile nici ochiul a văzut, nici mintea omului a cuprins, gura Domnului, ca­rea vestește oamenilor dumnezeias­ca voie.

Slavă… Glas al 8-lea:

Priimește și nu lepăda, milostive Pă­rinte, această mică laudă a noastră, însă de părinți iubitoare. Căci cu ce cuvinte, Cuvioase, viețuirea ta cea mi­nu­nată voiu lăuda? Că asemenea ne­voi­torilor de odinioară te-ai făcut, și ca un luceafăr în noaptea adâncă a întunerecului păcatului, sufletele cele rătăcite la cunoștința de Dumnezeu călăuzești. Și dobândirea Duhului în­veți, nu prin cuvinte, ci prin faptele vieții. Pentru aceea pre tine, Siluane, văzând, ne minunăm și fericim ținutul carele te-a dăruit nouă, patria ta cea cerească, în carea de sfințenie te-ai umplut. Rugămu-te pre tine, cela ce ești cea mai de pre urmă și mare slavă a Athoniților, roagă pre Domnul pentru noi.

Și acum... Fecioară nenuntită... sau al Praznicului.

Acum slobozește… Sfinte Dumnezeule, și celelalte. Și Otpust.

uvvuuvvuuvvuuvvu

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului, de 2 ori. Slavă... Și acum... A Născătoarei de Dumnezeu. Dupre Cathisma 1-a,

SEDEALNA, glas 1:

 

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

 

De dragostea către Dumnezeu și de aproapele din belșug te-ai umplut, de Dumne­zeu cugetătorule, cât și Harul de a pricepe tainele ai priimit, Silu­a­ne, și a vedea mai dinainte cele ce au să fie; pentru aceea, toți cei ce cuge­tăm la viețuirea ta de Har izvorâtoare, stri­găm: Hristoase al nostru, slavă Ție!

Slavă…, tot aceasta. Și acum…

A Născătoarei:

Doamnă Marie, a Athonului întâi­stă­tătoare, ca pre o floare cugetătoare în grădina Ta aceasta pre Cuviosul ai ră­sărit, și pre acesta ai mărit, arătându-l în ceata Părinților carii mai nainte au aflat aci slava, a îndumnezeirii Stăpâ­nă.

Dupre a 2-a Cathismă, SEDEALNA,

glas al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Se bucură azi în chip luminat a ta Mă­năstire, Părinte, carea pre tine te-a a­lăptat, și ca pre un dar lui Hristos te-a adus, Cuvioase, iar Biserica se bu­cură de viețuirea ta, mare rugător pre tine avându-te către Dumnezeu și Stă­pâ­nul, pre Carele pururea roagă pen­tru sufletele noastre.

Slavă…, tot aceasta. Și acum…

A Născătoarei:

Sufletele ce se lasă în voia ta, Prea­curată, ca ceea ce ești de suflete mult iubitoare, feluritele chipuri prin carile de Hristos să se apropie le înveți, cum și pre Siluan al tău l-ai călăuzit, Mai­că, întâi prin pocăință, și mai apoi prin Har, ca pre Domnul să proslă­vească în al Athonului Munte.

Dupre  Polieleu, Sedealna, glas al 4-lea:

Podobie: Pre Înțelepciunea și Cuvântul

Înțelepciunea Cuvântului prin cercare deprinzând, Părinte, ne înveți cum se cuvine sufletele Aceluia să ni le încredințăm, și Harul cel de viață pur­tător al Duhului să căutăm, și lucrarea țiindu-o, de patimi să ne curățim, și lu­­mina să priimim. Pentru aceea, cu bu­curie pomenirea ta săvârșind, ne ru­găm, Cuvioase, păzește-ne cu mijloci­rile tale, și fă ca toți să sporească întru frica preadulcelui Dumnezeu, Carele dăruiește bogăție vecinică celora ce cu credință urmează ție, Siluane, cela ce ai cuprins cu mintea pre Hristos.

Slavă… tot aceasta. Și acum…

A Născătoarei:

Ceea ce ai priimit în pântecele tău de Maică pre Iubitorul de oameni, Dom­nul Iisus, și milosârdiile tale cele iubi­toa­re de oameni arătând, Stăpână, Mai­că te-ai făcut celui ce voiește a se mân­tui, Harul desăvârșirii celor cre­dincioși dăruind. Pentru aceea și robu­lui tău, carele se roagă înaintea cin­stitei tale icoane, Mireasă a lui Dum­nezeu, rugăciune neîncetată dă­ruiește-i, ca semn al bunăvoirii, Cura­tă, pre carea va să o priimească, și a slavei carea o are, cu tine împreună petre­când.

Antifonul 1 al glasului al 4-lea.

Prochimen glas al 4-lea:

Răbdând am răbdat pre Domnul,

și au căutat spre mine.

Stih: Pus-au pre piatră picioarele mele, și pașii mei au îndreptat.

Toată suflarea... Și Evanghelia Cuviosului (vezi la 5 Decemvrie)

Psalmul 50.

Slavă... Glas al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Si­lu­an, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum­­nezeu, Milostive, curățește mul­țimea greșalelor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, dupre mare mila Ta...

Stihira, glas al 6-lea:

Plângerea lui Adam celui căzut asu­pră-ți luând, Părinte, stricăciunea ai le­pădat, și chipul lui Hristos ai luat, cu carele și pre noi învrednicește a ne îmbrăca, Siluane de Dumnezeu văză­torule, cu rugăciunile tale.

 
CANOANELE

 

Canonul Praznicului, sau al Născătoarei de Dumnezeu, pe 6, și ale Cuviosului două, pe 8. Cel dintâi, glas 4, cu acrostihul: Siluane, dăruiește mie Dumnezeiescul Duh. A(thana­sie)

Cântarea 1, glas al 4-lea

Irmos:

Deschide-voiu gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt răspunde-voiu Împărătesei Maici, și mă voiu arăta, luminat prăznuind, și voiu cânta minunile ei bucurându-mă.

Umple de înțelepciunea Duhului ini­ma mea, Părinte, ca să îndrăznesc a cânta viețuirea ta cea strălucită, și cu dumnezeieștile tale mijlociri, Siluane de trei ori fericite, înfrânează mintea mea cea neținută.

Îndreptează-mi, preafericite, pornirea către Dumnezeu, pre Carele cu înse­ta­re L-ai căutat, și să Îl găsești ai izbu­tit, de Carele te-ai lipit, și prin Carele ne-ai și arătat, Părinte, cele negrăite.

Slavă...

Socotitu-s’a, Cuvioase, că a tot omul lă­caș lui Dumnezeu inima este, pre­cum a zis Iisus, unde pre Însuși Carele căutai ai aflat, dezlegând îndoielnicul gând al celui necre­dincios.

Și acum...  A Născătoarei:

Nașterea ta, Stăpână, cu focul dragos­tei a aprins, și în ceata nevoitorilor a călăuzit pre cela ce în vedenie tu ai chemat, Fecioară, duhovnicescul său urcuș închipuind.

Alt canon:

Alcătuit dupre scrierile Cuviosului Părinte, având acrostihul: Priimește și nu lepăda cântarea, o, Athonitule. A(thanasie)

Glas al 6-lea

Irmos:

Ca pre uscat umblând Israil, cu urme­le prin adânc, pre gonaciul Faraon vă­zându-1 înnecat, a strigat: Lui Dum­nezeu cântare de biruință să cântăm.

Ca un lanț te-a cuprins dragostea cea către Dumnezeu, preaalese și înțelepte Siluane, a căreia cercare deslușit ai priimit, și cu îmbelșugare o dăruiești celora ce la tine aleargă.

Sufletul tău cel plin de dor văzând Hristos, de apa dragostei Lui l-au um­plut, prin Duhul Sfânt taina deslușit arătând ție, a Întrupării.

Slavă...

Revarsă dragoste tuturor Iisus, celor ce caută cu credință mila Lui cea dumnezeiască, și cu putere de Dum­nezeu se alipesc, ca de un Iubitor de oameni.

A Născătoarei:

Cela ce a ta înălțime a cunoscut, Maica lui Dumnezeu, prin Duhul spre Dumnezeu fără de ținere este tras, și cere ca noroadele să cunoască puterea Celuia ce le-au și plăzmuit.

Cântarea a 3-a

Irmos:

Pre ai tăi cântăreți, de Dumnezeu Născătoare, ca un izvor viu și îndestulat, pre cei ce s’au adunat ceată duhovnicească, întărește-i întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicindu-i.

Aprins-a Hristos cea strămoșească a ta bunăcinstire, Părinte, către carea se avântă voia firii, și unită fiind cu Harul, strălucită lucrarea lui Dumnezeu arată.

Fără de folos socotind a fi vremea cea fără de pomenirea lui Dumnezeu, mâinile pre plug îndată ți-ai pus, Siluane de Dumnezeu înțelepțite, de boldul cunoștinței cugetului împungându-te.

Slavă...

Căderile tinereții trepte s’au făcut ție, Părinte, către Dumnezeu, pre Carele odinioară ai întristat, iar apoi, în inima ta, prin pocăință păstrându-L, mare bucurie I-ai făcut.

Și acum... A Născătoarei:

Semănat-ai, Fecioară, duhul pocăinței, tânărului Simeon, arătându-i-te în vedenie, și minunat chemându-l, cele plăcute lui Dumnezeu să facă și a Lui voie să o săvârșească.

Canonul al 2-lea

Irmos:

Nu este sfânt precum tu, Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălțat cor­nul credincioșilor tăi, bunule, și ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii tale.

În gândul cel mândru duh de rugăciune nu este, strigă cu mare glas Siluan, ci Harul rugăciunii se dă celui smerit, și celuia ce face a lui Dum­nezeu voie.

Inima se unește cu mintea prin rugăciune neîncetată și prostimea purtă­ri­lor, iar prin revărsarea lui Dumnezeu, smerindu-se îndată Domnului, sălăș­luirea Harului priimește.

Slavă...

Prin Sfântul Duh, Hristos sufletului se arată, și prin dragoste se întărește în el cu veselie, bucurându-l minunat ca pre o mireasă pre carea și-a ales.

Și acum... A Născătoarei:

Milostiv arată pre al tău Fiu, Maică Preacurată, și cu rugăciunile tale dăru­iește celor ce se roagă, precum lui Siluan celui rugător, rugăciunea să dobândească.

SEDEALNA, glas al 3-lea:

Podobie: De frumusețea...

Frumsețea pocăinței tale văzând Domnul, dumnezeiasca milă cu îm­belșugare ți-a arătat, înțelepte, bărbă­ția ta răsplătind, și deslușit S’au făcut cunoscut ție, dascăl întregii lumii pre tine rânduind; de la Carele prin cerca­re ai deprins a învăța, Siluane, cum Duhul cel dumnezeiesc în suflete se naște.

Slavă…, tot aceasta. Și acum…

A Născătoarei:

Făgăduința ta având, Fecioară, lăcui­torii Muntelui, cu carea lui Petru, ne­voi­torul cel dintâi și a Athonului te­me­lia, te-ai făgăduit, se bucură prii­mind, ca Siluan, darurile și Harurile tale, Curată, și cu adevărat nădăj­duiesc Împărăția Cerurilor să ia.

Cântarea a 4-a.
Irmos:

Cela ce șade în slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre lemnul Crucii au venit Iisus cel mai presus Dum­nezeu, prin nestricată palmă, și au mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Mulțimea pocăinței ți-a acoperit su­fletul, Părinte, ceasul Judecății înain­tea ochilor zugrăvindu-ți, și de dorul dumnezeieștii viețuiri aprinzându-te, prin carea se mântu­iește  tot cela ce păzește poruncile.

Înțeleptul păstor al Kronștadului prin rugăciune te-a întărit să te lepezi de lume, Siluane, prin simțirea iadului, care cu trosnetul flăcărilor sale calea ta până în Athon a însoțit.

Slavă...

Cu scurtimea graiului câinele cel turbat ai izgonit, Părinte, căci prin cercarea Domnului puterea rugăciunii ai cunoscut, prin carea se depărtează urâtorii de suflet, și Începătorul Păcii în inimă se sălășluiește.

Și acum... A Născătoarei:

Atinsu-s’a de tine, fericite, a Născă­toarei de Dumnezeu bunăvoire, și în Muntele Athonului să lăcuiești te-a chemat, și acolo să te desfătezi de făgăduințele carile au dat Cel Preaiu­bit Fiul ei.

Altul

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dum­nezeiască cuviință cântă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Mare este păzirea Harului, neîncetata zdrobire a inimii, cugetarea la iad și lepădarea deznădejdii din suflet, așa ai învățat, Părinte.

Harul se dă celor cu cuget smerit, iar prin lacrămi cu dumnezeiască cuviință înflorește, și sufletul îndată în Rai se preschimbă, cu veșmântul îndumne­zeirii îmbrăcându-se.

Slavă...

Prin Sfântul Duh vine cunoștința, a tainelor dumnezeirii, în chip deslușit, și sufletul cel bun pre Iisus simte, precum și Siluan întru cercare L-a aflat.

Și acum...  A Născătoarei:

Mai presus de toate ești, Fecioară Preasfântă, prin smerenie de Cel Sme­rit priimită fiind, ca Maică și hrănitoa­re a Lui; pentru aceea, pre cei smeriți iubești, casnici pre dânșii făcând, ai Stăpânului tău.

Cântarea a 5-a

Irmos:

Spăimântatu-s’au toate de dumneze­iască slava ta, că tu, Fecioară neispi­tită de nuntă, avut-ai în mitras pre cel preste toate Dumnezeu, și ai născut fără de ani Fiu, carele dăruiește mântuire tuturor celora ce cântă pre tine.

Lăcuit-ai cu priveghere în al Atho­nu­lui Munte, și în Lavra Panteleimo­nului ca un ostaș al lui Hristos te-ai oștit, mucenic al cunoștinței cugetului arătându-te, Părinte, pavăză având pre Marele Mucenic.

Împăciuitu-te-ai, Cuvioase, desăvârși­tă iertare a nelegiuirilor tale întru Domnul luând, ci vrăjmașul foarte asupră-ți a năvălit, pre carele ai și alungat zicând: Aici îmi voiu afla sfârșitul, pentru păcatele mele!

Slavă...

Cu milă au privit la al tău suflet Dom­nul, dascăl ție dând pre Fecioara, carea a rugăciunii lucrare te-a învățat, pre carea cel ce pizmuiește cele bune în deșert a luat-o, și cu viclene închi­puiri te-a istovit, Părinte.

Și acum... A Născătoarei:

O, Preaneprihănită Doamnă, singur să nu mă lași înaintea celui viclean, cel ce asupra mea mare și greu de trecut război ridică! Pentru aceea, cu Părin­tele Siluan împreună, ieși întru întâm­pinarea mea, Stăpână, și văpaia cea arzătoare îmi stinge.

Altul

Irmos:

De noapte mânecând, cântăm pre tine, Hristoase, cela ce ești împreună fără de început cu Tatăl, și Mântu­itorul sufletelor noastre: Pace lumii dăru­iește, iubitorule de oameni.

Cela ce iubește a face voia sa, departe va alunga a sufletului pace, pre carea o dăruiește Duhul, precum al păcii sălaș, Siluan, din cercare învață.

Așa grăiește, în Duh, Cuviosul: Pacea în suflet prin dragoste vine, și prin cunoștința dumnezeiescului cuvânt, împărățind în el Hristos, Începătorul Păcii.

Slavă...

Întărit fiind sufletul meu prin Duhul, Doamne, Ție mă rog, pace să dai noroadelor, ca să se umple de frum­sețea Feței Tale, strigă din adâncuri Siluan.

Și acum... A Născătoarei:

Pre Doftorul ai născut, Preacurată, pre stăpânitorul păcii, Cela ce puterile su­fletului, odinioară dezbinate, prin mila Crucii întru una le adună.

Cântarea a 6-a

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bu­nule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste le luminează, rogu-mă, ca să te vază, Cuvinte a lui Dumnezeu, pre adevăratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greșalelor.

Văzând războiul dracilor și cunos­cându-l urâtor de oameni, aflat-ai, de trei ori fericite, răsplătirea Iubitorului de oameni, pre Carele odinioară, cu cutremur, îl socoteai de neînduplecat.

Iată, Hristos, Pâinea cea preacinstită, la moară ție, Cuvioase, S’au arătat, de cunoștința lui Dumnezeu cu totul pre tine umplând negrăit, întru Duhul cel Sfânt.

Slavă...

Cu focul deopotrivă te-ai făcut, pre carele Hristos l-au adus prin Întru­pare, pre toți răcorind, și de lumină te-ai acoperit, de trei ori fericite, cum pre Thavor dumnezeieștii Apostoli.

Și acum... A Născătoarei:

Într’alt chip cugetă, Mireasă a lui Dum­nezeu, cela ce în lume de Duhul se împărtășește, Dumnezeu pământesc prin iubirea de oameni făcându-se, căci Siluan dovedirea cuvântului este.

Altul

Irmos:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine: Scoate din stricăciune viața mea, Multmi­lostive.

Mângâietorule Sfinte, vas ai aflat cu­rat, pre Siluan de Dumnezeu cugetă­torul, pre carele cu Harul Tău umplut-ai de mărturisire, a cugeta gătindu-l, și nebunește a înseta de dorul lui Hris­tos.

Din Har căzând, spăimântează-se su­fletul meu, și văduvit strigă: Nu mă lăsa orfan, Mângâietorule, că viața mea cu adevărat Tu ești, și departe de tine singură moartea este.

Slavă...

Plin este tot pământul de mila Ta, Stăpâne, întru Carele toată făptura viază, și trasă fiind spre Tine, Ție urmează, și ca un prunc, prin Har hrănindu-se, către desăvârșire crește.

Și acum... A Născătoarei:

Marie Preacurată, norodului Tău spu­ne, cum pre Hristos L-ai iubit tu, și cum, rugându-te, ai suferit de El să te desparți, când L-ai văzut la Tatăl înălțându-Se.

CONDACUL, glas al 4-lea:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Precum mult ai iubit, și mult ai aflat, Harul cel dumnezeiesc al Duhului, Si­luane, de la Hristos; pentru aceasta neamurile strigă ție: Bucură-te Părin­te, podoaba Părinților.

 

Altul, glas 8:

Facerea lui Pavel Ieromonahul

Podobie: Când s’au pogorât...

Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre  urmele Aceluia umblând; acuma, în ceruri, pre Carele ai dorit privești, împreună cu Dânsul petrecând, pre­cum au făgăduit. Pentru aceasta, Pă­rinte Siluane, calea mă învață, carea ai urmat.

ICOS

Cercarea Preadulcelui Hristos avân­du-o, cinstiții Lui Ucenici Îi ziceau: Puterea dragostei nouă ai arătat, și viața aceasta ca pre nimic a o socoti. Doamne, unde ne vom duce? Pre cine vom urma? Căci mai presus de cuvânt de viața Ta ne-am umplut, și fără Tine nu putem trăi. Acestora, în zilele mai de pre urmă, urmând Siluan, uimit-a lumea cu preacuvioasa lui viețuire. Căci pre Hristos, mai presus de fire, văzându-L, și din cercare tainele Ha­rului cunoscând, către dragostea lui Dumnezeu acuma noroadele călăuze­ște, pentru carile pururea se și roagă, ca să se umple de cunoștința de Dumnezeu și Duhului părtașe să se facă. Pentru aceea, neamurile toate, ca unui dascăl, cu mulțămită să-i strigăm: Bucură-te, Părinte, podoaba Părinților.

 

Sinaxarul zilei și apoi acesta:

Întru această zi, pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Siluan Athonitul, carele s’a nevoit în Sfântul Munte, în Mănăstirea Rusească a Sfântului Mare Mucenic Panteleimon, și cu pace s’a săvârșit întru Domnul, la 24 Septemvrie, anul mântuirii 1938.

 

Stihuri

Pre Hristos, pre Carele mai nainte în viață L-ai văzut, Siluane,

Pre Acela acuma Îl privești, dar nu ca prin oglindă.

 

Se  veselește cu firea patria ta, Părinte,

se bucură Athonul, carele te-a hrănit întru Duhul.

Priimească cerul pre marele Athonit.

Acest Siluan, cetățean al Ierusalimului ce­resc, s’a ivit din părinți cucernici de pre pământul Rusiei, în satul numit Șovsk, țiind de Mitropolia Tambovului. S’a născut în anul al 1866-lea de la nașterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, și din tinerețe a fost chemat la pocăință de Însăși preacântata Născătoare de Dumne­zeu și pururea Fe­cioara Maria. Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, a părăsit grijile lumii, și întărindu-se la drum cu rugăciunile celui între sfinți Părintele Ioan din Kronștadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte al Athonului, luând asupră-și jugul cel monahicesc în Mănăs­tirea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Panteleimon. Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puțină vreme nu numai a priimit rugăciunea cea neîncetată în dar de la Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, dar și negrăitei dumnezeiești arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s’a învred­nicit, în cinstita biserică a Sfântului Proroc Ilie, carea se află în moara zisei Mănăstiri. Stingându-se însă cel dintâi Har, și cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, și de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu și dat ispitirilor vrăjmașilor celor înțelegători, vre­me de 15 ani urmând pașilor lui Hristos, „cereri și rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu stri­gare tare și cu lacrămi aducând” (Evr. 5, 7), învățat de Dumnezeu fiind (vezi Ioan 6, 45), de Sus a auzit glasul Dătătorului de Lege: „Ține mintea ta în iad, și nu deznădăjdui,” pre carele păzind ca pre un nemincinos dreptar, alergat-a în calea lui Antonie, lui Macarie, lui Sisoe, lui Pimen și a celorlalți preaslăviți Dascăli ai pustiei, a cărora măsu­ră și ale căror dăruiri a atins, arătându-se învățător apostolicesc și prorocesc, viu fiind și dupre moarte. Lăsat-a și scrieri pline de Har și de Duhul Sfânt, pre carile le-a făcut arătate ucenicul și învățăcelul lui, Starețul Sofronie, întemeietorul și arhimandritul ceii din ostrovul Britaniei mănăstiri a binecre­dincioșilor ortodocși. Și ce nevoie este aici a înmulți cuvinte despre atotcuviosul Siluan? Căci mai nainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a și a scris viața și învățătura aceluia pre larg și cu de-amăruntul, la în­ceputul cărților dumnezeieștilor și preadul­cilor lui scrieri. Mutatu-s’a dela moarte la viață acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui Septemvrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărățind Dom­nul nostru Iisus Hristos, Căruia slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește și mântuiește pre noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos:

Nu au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Ziditorului; ci îngrozirea focului bărbătește călcân­du-o, se bucurau viersuind: Preacân­ta­te, al Părinților Doamne și Dumnezeu, bine ești cuvântat.

Gustat-ai, Cuvioase, din bunătatea lui Dumnezeu cel Milostiv, Carele belșug de viață asupra vieții tale au revărsat, pentru aceea ai strigat: Doamne al Părinților, Însuți m’ai cercetat.

Pildă a fost viața ta celor ce se sâr­gu­iesc, lucrarea Duhului a lua, de carea cu dor apropiindu-ne, slăvim pre Dumnezeu, Cela ce un astfel de mare martor al iubirii Sale de oameni au arătat.

Slavă...

Negrăită este puterea pocăinței tale, Siluane minunate, căci te-ai silit, Părinte, a nu întrista pre Iubitorul de oameni Dumnezeu, pacea cunoștinței cugetului lucrând prin dragostea de Dumnezeu iubitoare.

Și acum... A Născătoarei:

Iad este Stăpână, și pieire, fără de Cel Născut al tău, Viața cea adevărată; pentru aceea roagă-L, să nu se depărteze de la inima mea, ci viața mea toată să o veselească în veci.

Altul. Irmos:

Cuptorul cel răcorit cu rouă, chipul minunii ceii mai presus de fire a în­chipuit, că nu a ars pre tinerii pre carii a priimit, precum nici focul dumne­zeirii nu a ars pântecele Fecioarei în carele a intrat. Pentru aceasta, cântând să zicem: Să cânte toată făptura pre Domnul, și să-l preaînalțe întru toți vecii.

Slobod sufletul se cunoaște, poruncile lui Dumnezeu făcând, și prin Har se întărește duhul, și de grijile lumești se leapădă, temelie de aramă zidului voii punând.

Tulburarea gândurilor se risipește când lăcuiește în suflet smerenia, și mulțămirea izvorăște, veghind asupra noastră Dumnezeu și iertare dând no­ro­dului celui ce de greșale se căiește.

Slavă...

Se tânguiește inima ce pătimește, și cu cât iubește pre Dumnezeu mai mult, dulceața Lui simțind, neîncetat spre înțelegere se avântă, ca degrab să nesocotească a patimilor plăcerea.

Și acum... A Născătoarei:

Unindu-te cu voia Fiului tău, te-ai în­tărit, Preacurată, sabia crucii și moar­tea a răbda; tot astfel, împreună-ajută­tor facă-se mie Dumnezeu, precum tuturor celor ce strigă Lui: Iată roaba Ta, sufletul meu.

Cântarea a 8-a

Irmos:

Pre cuvioșii Tineri în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci adică închipuindu-se, iară acum lucrându-se, pre toată lumea ridică a viersui: Pre Domnul cântați, lucrurile, și-l preaînălțați întru toți vecii.

Nu este capăt al bunei-săvârșiri, căci Dumnezeu cel nevăzut se urmează în ea, pentru aceea, Părinte Cuvioase, grăbindu-te spre El, cu frică alergai, în vremea părăsirii Harului, cu care întrarmat ai fost. Ci mai vârtos pre Cel iubit căutai, prin osteneli de Dumnezeu iubitoare.

Munte de rugăciune roditoare s’a dat ție smerenia, înțelepte, și pogorârea minții în împărățiile iadului, și iadul deznădejdii, calea mântuitoare a Pă­rinților, pre carea, cu credință pășind, de Dumnezeu purtătorule, la măsurile Cuviosului Antonie ai ajuns.

Slavă...

Vrând Preabunul Stăpân să lucreze celor muritori cale ușoară spre El, a așezat mântuirea, ca pre un dumnezeu pământesc, prin care la unirea cu Acesta sântem trași aproape, precum prin scrieri Siluan ne-a învățat, cela ce în dragoste de frați a viețuit.

Și acum... A Născătoarei:

Nebuna înțelepciune voind Hris­tos a alunga, Preacurată, înțelepciunea Duhu­lui pescarilor au dat, de carea împărtășindu-se robul tău Siluan, lu­minat ca soarele s’a arătat lumii, părtași luminii făcând pre cei întunecați.
 

Altul. Irmos:

Văpaia răcorind pre sfinți, iar pre cei necinstitori arzând, Îngerul lui Dum­nezeu cel puternic o a arătat Tinerilor, și pre Născătoarea de Dumnezeu o a făcut Izvor de viață începător, strica­rea morții, și viață izvorând celor ce cântă: Pre unul Făcătorul să lăudăm cei izbăviți, și să-l preaînălțăm în veci.

O, Harul Tău cel preamare, Mult­mi­lostive, Carele ștergi păcatele de șap­tezeci de ori câte șapte, și Duhul norodului îl dăruiești, și a iertării Tale dulceață, precum a zis Siluan.

Altă cunoaștere a lui Dumnezeu vine din credință, și alta din cercare, de Acela apropiindu-ne, pre carea oame­nii cei muritori, prin Harul Duhului au dobândit, și carea numai celor desă­vârșiți moștenirea le este.

Slavă...

Tânguire cântă inima Strămoșului Adam, la măreția Domnului cugetând, și pururea pomenirea păcatelor pur­tând, și al Edemului dorind cel veci­nic Harul.

Și acum... A Născătoarei:

O, Fecioară, a lumii întregi mijloci­toare, păzește-mă fără de păcat, cu ale tale rugăciuni, că știm adâncul dra­gostei Tale și-al îndrăznelii spre dulcele tău Fiu.

Cântarea a 9-a

Irmos:

Tot neamul pământesc sălteze, cu du­hul fiind luminat, și prăznuiască firea Minților celor nematerialnice, cinstind sfântul praznic al Maicii lui Dum­ne­zeu, și strige: Bucură-te, prea­fe­ri­cită Născătoare de Dumnezeu Cura­tă, pururea Fecioară.

Ia aminte la norodul tău, Preacuvioase al lui Dumnezeu, Siluane, și auzi plânsul lui Adam, și înalță mâinile tale și-ți pleacă genunchii, și Duhul cel Sfânt dăruiește cu ale tale rugăciuni, celora ce dupre El tânjesc, și mijlocitor pre tine către Fiul și Tatăl te au.

Unde sânt cetele Îngerilor sălășluiești acuma, și de departe vezi strălucirea tainelor lui Dumnezeu, pre carile ca prin oglindă priveai cât în lume ai viețuit, și rugăciunea ți-o unești cu smerenia tuturor Sfinților, tu, cel preadulce, îndată de dragoste topindu-te.

Slavă...

Tânăr fiind, pre Părinții cei din ve­chi­me i-ai ajuns, proroce mărite, și prin viețuirea ta marginile lumii lu­mi­nezi, și prin învățăturile cuvin­telor tale ini­mile înalți, către cele mai presus de lume; pentru aceea toți pomenirea ta cinstim.

Și acum... A Născătoarei:

Auzi pre mine, Împărăteasa Muntelui celui Sfânt, și nu mă lepăda, că urâ­ciunea pustiirii m-am făcut, ticălosul; ci, îndrăznind, vin către tine și fier­binte strig ție: Dă-mi și mie, Stăpână, ocrotirea Ta, precum odinioară lui Siluan ai dăruit!

Altul. Irmos:

Pre Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre carele nu cu­tea­ză a căuta cetele îngerești; iară prin tine, Preacurată, s’au arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele mărind, dimpreună cu Oștile cerești, pre tine te fericim.

A cugeta slava lui Dumnezeu nu este cu putință oamenilor, și tot așa a Sfinților Lui, celora ce au ochi tru­pești și cuget întunecat de patimi; și toată dăruirea Harului neîmpărtășită rămâne fără de curăție.

Tăria Harului dă-o robilor Tăi, Iisuse, cu rugăciunile celuia ce s’a învred­nicit de ea, mare mijlocitor înaintea scaunului Tău fiind, și lumii arătând că Tu ești pururea, Dumnezeu cel Iubitor de oameni.

Ce voiu zice, Părinte, eu cel cu totul fără de rușine, văzând lucrarea vieții tale, smerenia, prin carea plinătatea Harului ai luat, asemenea făcându-te Celui ce S’au smerit, lui Iisus, de Carele m’am înstreinat?

Slavă...

Trupurile Sfinților Harul lui Dum­ne­zeu izvorăsc, celora ce pururea spo­resc întru credință, căci întru aceasta este arătarea lămurită a dragostei desăvârșite, de carea te-ai împărtășit și tu, Siluane, dupre cum și noi prin cercare am aflat.

Și acum... A Născătoarei:

Stinge-mi neostoita sete, Fecioară Cu­rată, căci dupre Domnul cel Preadulce tânjesc, în Carele răscumpărarea cea din păcate aflu, și Duhul mi se dă, precum încredințează Siluan cel preasfânt.

Luminânda

Glas 2, Podobie: Cu ucenicii să ne suim…

De darurile Duhului umputu-te-ai, Părinte, Siluane de trei ori fericite; pentru aceea, către Domnul cel Iubitor de oameni, prin ale tale dulci cuvinte mulțimile călăuzești, ale celor aprinși de dorul dragostei, și carii pre Acesta, cu sete, în Duhul Sfânt Îl caută; pentru aceea, toți învățăceii tăi te fericim.

Slavă...,  glas al 3-lea:

Podobie: Lumina cea nestricată…

Prin lumina Duhului ai cunoscut, Siluane, pre Stăpânul, și în această lumină rămâind, soare te-ai arătat, luminând cu dumnezeiasca lumină a învățăturilor tale, moștenitorule al luminii lui Hristos.

Și acum...  A Născătoarei:

Roadă gata culeasă dai, Maică Fe­cioară Doamnă, a Celuia ce lumea cuprinde, pre Siluan, slujitorul Tău, slava cea mare a Athonului, și al întregii lumi rugător.

La Hvalite

Stihirile pe 4 și cântăm stihirile podobnice.

Glas 8, Podobie: O, preaslăvită minune...

Părinte de o cinste cu Părinții, Siluane minunate, învățătorule al întregii lumi, Apostolilor părtaș al darului Duhului, cel de o cinste cu Mucenicii în dragostea Bisericii, slavă și laudă către al tău Părinte, cel rânduit prin Duhul, neîncetat pomenește pre cei ce cinstesc preacinstită pomenirea ta.

Asemănatu-te-ai chipului celui dintâi, Siluane minunate, pre Iubitorul de oameni și multmilostiv prin Duhul cunoscând, Cuvioase; pentru aceea, neîncetat te roagă, ca neamurile toate cunoașterea să dobândească, a lui Dumnezeu Celuia ce le-au plăzmuit, pre Carele, Părinte, fă să Îl aflăm mai presus de fire, ca pre Cela ce este comoara cea statornică, și a sufletelor dulceața.

Plinirea Legii și a Harului este dra­gostea lui Dumnezeu, pre carea, prii­mindu-o în inima ta, Dumnezeu te-ai făcut cu așezarea, în toate zilele arzând, și jertfă aducând cu ardere de tot, nesfârșite rugăciuni și mulțime de lacrămi, pre carile Domnul, ca pre niște miruri de gând priimindu-le, cununa sfințeniei ție au dăruit.

Știutor al știutorilor, dupre dreptate pre tine cunoaștem, cela ce ai aflat înțelepciune smerenia, veșmântul în­dum­nezeirii, Cuvioase, prin care în Duhul te-ai unit cu Domnul, în mijlo­cul mulțimii viețuind precum alții în pustie lăcuiau; pentru aceasta proslă­vim pre tine, Siluane, racla Moaștelor tale sărutând.

Slavă... glas al 5-lea:

Mare este mila Ta, întreit-sfinte Doamne! Și cum vom spune dupre vrednicie puterniciile Tale? Căci plăzmuit-ai pre noi din nou cu Duhul Tău cel Sfânt, și pre cei ce s’au depărtat întru nestâmpărare de la părinteasca cină, iarăși înlăuntru îi aduci, cu porfira Harurilor îmbrăcându-i. Pentru aceea, martor nou având al darului Tău, pre Siluan cel preavestit, minu­nându-ne, prin glasul lui Te rugăm: Dă noroadelor cunoașterea Ta cea mântuitoare, dă noroadelor dragostea Ta cea mai presus de cuvânt, ca pre aceasta aflându-o, cu un glas să Te slăvim cu toții în veci, pre Tine, Fă­cătorul nostru, Iubitorule de oameni, Cela ce ne-ai învrednicit a ne face dupre al Tău chip.

Și acum...  Fericimu-te pre tine…

Slavoslovia mare, troparele, ecteniile și Otpust.

 

uzuzuzuzuzuzuzuz

LA  LITURGHIE

Tipica. La Fericiri, Cântarea a 3-a din Canonul întâi și a 6-a din Canonul al doilea. Apostolul și Evanghelia, vezi la 5 Decemvrie.

 

CHINONICUL

Întru pomenire vecinică va fi dreptul, de auzul viclean nu se va teme.

Mărimurile

Pre al Rusiei vlăstar minunat, și a Muntelui Athonului binepriimită cu­vân­tătoare jertfă, pre a Duhului Sfânt cea de Dumnezeu purtătoare gură, pre Siluan cel mare cu cântări să-l cinstim.

Dănțuiește și saltă, Mănăstire a Ma­relui Mucenic, că minunat din pân­tecele tău ai dat Bisericii, dascăl și cunoscător al tainelor, pre dumneze­escul Siluan, propoveduitorul Harului.

Harul Duhului Sfânt cu îmbelșugare dăruiește mie, Părinte, cutezătorului tău cântăreț, căci râvna și puterile adesea mi se împuținează; pentru aceea, iartă mie, câte am greșit ție.

 

uzuzuzuzuzuzuzuz