Acatistul

Sfântului Ierarh Ioan din San Francisco,

noul făcător de minuni

Troparul, glas 5:

Grija pentru turma ta în pământeasca ei petrecere a preînchipuit rugăciunile pe care totdeauna le înalţi pentru toată lumea. De aceea, ajungând la cunoaşterea iubirii tale, credinţa ne-am întărit, sfinte ierarhe şi făcătorule de minuni Ioane! Cu totul sfinţit de Dumnezeu prin împărtăşirea preacuratelor Taine, şi astfel veşnic întărit prin acestea, te-ai grăbit spre nevoinţă, preafericite tămăduitorule. Grăbeşte şi acum spre ajutorul nostru, al celor ce te cinstim pe tine cu toată inima. 

Condacul 1:

Pline sunt de bucurie inimile credincioşilor care te cinstesc, Sfinte Ioane, aflând despre mulţimea minunilor tale. Biruinţă a Bisericii a fost vieţuirea ta sfântă în vremuri de împuţinare a credinţei, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, noule făcător de minuni! 

Icosul 1:

După adormirea ta de multe ori te-ai arătat celor neputincioşi, sfinte al lui Dumnezeu, pentru a le da ajutor. Şi tu însuţi ne-ai cerut în chip minunat: „Spuneţi lumii că, deşi am murit, sunt viu.” Mărturisind minunile tale, mărturisim şi credinţa noastră că părăsind această viaţă stricăcioasă ai trecut la viaţa cea cerească, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Condacul 2

Ai coborât parcă din vremurile de demult, Sfinte Ierarh al lui Dumnezeu, aducând în zilele noastre mireasma vechilor Sinaxare şi adeverind că toate cele despre sfinţii din vechime sunt cu putinţă şi astăzi celor întăriţi în credinţă. Pentru aceasta Îi cântăm Dumnezeului care te-a proslăvit: Aliluia! 

Icosul 2

Cum oare te vom lăuda, alesule al lui Dumnezeu? Că intrând în ceata sfinţilor ierarhi, împreună cu aceştia Îl slăveşti pe Hristos. Dimpreună cu marii învăţători ai înfrânării ne înveţi să mergem pe calea nevoinţelor. Alături de soborul nebunilor pentru Hristos ne povăţuieşti să defăimăm înţelepciunea acestei lumi. Pentru care mulţimea credincioşilor îţi cântă aşa:

Condacul 3

„În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, ne-a cerut Mântuitorul, şi tu ai gustat din paharul pătimirilor când ai fost adus în faţa judecătorului de către tâlharii care ziceau că vor să ferească bunurile bisericeşti de mâna ta cea răpitoare. Dar tu te-ai rugat pentru îndreptarea lor, şi chiar dacă ai avut inima plină de amărăciune nu ai încetat să Îi cânţi Domnului: Aliluia.

Icosul 3

Necazuri de tot felul ne asupresc în fiecare zi, şi uneori suntem îngenuncheaţi de povara lor. Dar ne mângâiem cugetând că prin ele Dumnezeu ne curăţeşte sufletele, şi că prin sfinţii Săi ne trimite ajutor pentru a ne ridica din orice cădere. Şi, ştiind aceasta, alergăm la ajutorul tău cântând:

Condacul 4

Pe mulţi bolnavi care au cerut ajutorul tău, Sfinte Ioane, i-ai tămăduit de bolile lor. Dar şi mai mulţi bolnavi au aflat alinare în durerile lor, şi ridicându-se prin ajutorul tău din groapa deznădejdii s-au înţelepţit şi au dus cu răbdare crucea bolii, şi au primit răsplata dumnezeiască, iar acum se bucură de frumuseţile raiului, cântând: Aliluia! 

Icosul 4

Alăturându-te sfinţilor doctori fără de arginţi, i-ai vindecat pe bolnavii care pătimeau de boli pe care iscusinţa doctoricească nu le putea tămădui, şi prin vindecarea trupească ei au dobândit şi vindecare sufletească, căzând cu zdrobire de inimă la Dumnezeu. Şi acum îţi cântă împreună cu noi:

Condacul 5

Când încerca să rostească un cuvânt de învăţătură Sfântul ierarh Nectarie din Eghina a fost defăimat oarecând de oamenii nechibzuiţi, iar tu în faţa poporului venit la slujba Sfintei Liturghii ai fost defăimat de către un cleric nevrednic din Shanghai. Dar ai răbdat defăimarea până la capăt, fără să te tulburi, şi fără să încerci să îl împiedici să îşi termine clevetirea. Şi ne-ai învăţat să Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul 5

Din pricina clevetirilor Sfântul Nectarie a fost îndepărtat de pe tronul arhieresc din Pentapole, şi tot aşa duşmanii lui Hristos au încercat să te îndepărteze şi pe tine de pe scaunul ierarhicesc, aducându-te să fii judecat de către cei de alte credinţe. Dar Dumnezeu a arătat tuturor că dreptatea era de partea ta, ruşinându-i pe prigonitorii tăi. Şi pentru biruinţă îţi cântăm:

Condacul 6

Ne-ai îndemnat, apărătorule râvnitor al predaniilor dumnezeieşti: „Să nu ne credem mai înţelepţi decât ierarhii care au rânduit pravilele Bisericii şi să nu ne socotim mari cărturari!”. Şi împreună tine şi cu toţi cei care păstrează neschimbată învăţătura ortodoxă, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul 6

Le-ai spus celor care încercau să schimbe dogmele Sfinţilor Părinţi că se aseamănă tâlharului celui de-a stânga care L-a hulit pe Hristos. Te-ai împotrivit învăţăturilor înfumurate ale celor care credeau că sunt mai sporiţi în dragostea faţă de eretici decât mărturisitorii care nu pregetau să îşi jertfească viaţa pentru a-i câştiga pentru Hristos pe cei căzuţi în rătăcire, şi cei care prin grija ta au rămas fii credincioşi ai Bisericii îţi cântă:

Condacul 7

Stând împotriva învăţăturilor deşarte ale celor care orbiţi de diavol nu văd semnele apropierii lui Antihrist, i-ai povăţuit pe creştini să se ferească de cel care va fi înscăunat la Ierusalim ca şi conducător al întregii lumi, şi în vremurile de pe urmă să Îi cânte lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia! 

Icosul 7

Mare urgie va fi la sfârşitul lumii, sfinte Ioane, şi numai cei întăriţi în credinţă vor rezista ispitei de a se lepăda de Hristos. Dar cu cât mai grele vor fi prigonirile, cu atât mai mare va fi şi ajutorul pe care Dumnezeu îl va trimite credincioşilor prin îngerii şi sfinţii Săi. Şi cugetând la lucrarea ta sfântă îţi cântăm:

Condacul 8

În loc să se pregătească de  slujbă creştinii s-au dus la un praznic păgânesc, iar tu  ai mers pentru puţină vreme între ei, mustrându-i prin prezenţa ta tăcută care i-a făcut să se ruşineze. Şi prin asprimea privirii tale i-ai învăţat că nu pot sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, că nu pot să cugete că după ce păcătuiesc Îi vor cânta lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia! 

Icosul 8

Ne biruie patimile şi poftele şi vraja acestei lumi ne leagă cu lanţuri grele. Diavolul nu conteneşte să ne ispitească în fel şi chip, pentru a ne îndepărta de calea mântuirii. Dar având nădejde că ne vei acoperi cu purtarea ta de grijă, îţi zicem:

Condacul 9

Ai fost aruncat în temniţă de prigonitorii credinţei creştine pentru că te-ai împotrivit celor care vroiau să necinstească Biserica, topind clopotul care îi chema pe oameni la dumnezeieştile slujbe. Şi pentru că în locul trădării lui Dumnezeu ai ales crucea pătimirii, îţi lăudăm curajul cântând: Aliluia! 

Icosul 9

Mulţime mare de mucenici a rodit Biserica lui Hristos în ultima prigoană, şi pentru jertfa lor Dumnezeu a trimis vremuri de linişte, chemându-i la pocăinţă pe cei care au căzut în apostazie de frica pedepselor puterii lumeşti. Dar Dumnezeu a rânduit pentru tine mucenicia nesângeroasă a nevoinţei prin care ai urcat pe culmile sfinţeniei. Şi cei care au fost învăţaţi de tine să îi cinstească pe mucenici îţi cântă:

Condacul 10

Prilej de mare desfătare duhovnicească a fost pentru creştini aflarea sfintelor tale moaşte, care prin puterea dumnezeiască au rămas neputrezite, şi pentru aceasta  I-au cântat Celui care te-a covârşit cu binecuvântările Sale: Aliluia! 

Icosul 10

De multe ori le-ai cerut creştinilor să se roage pentru cei răposaţi, şi tu însuţi te-ai rugat cu frângere de inimă pentru mântuirea celor care au părăsit viaţa cea degrab trecătoare. Iar pentru rugăciunile tale nu puţine suflete au aflat milă de la Dreptul Judecător, iar acum îţi cântă împreună cu noi:

Condacul 11

Nu ştim să mergem pe scara virtuţilor, nu avem nici puterea şi nici priceperea de a ne lupta cu vrăjmaşii cei nevăzuţi care caută să ne nimicească, dar cădem la ajutorul tău, Sfinte Ioane, slăvitule ierarh, şi te rugăm să ne înveţi să Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul 11

Următor Sfântului Ioan Botezătorul te-ai arătat, învăţându-i pe creştini pocăinţa, învăţându-i să se lupte cu patimile care îi aruncă în focul iadului. Să ne ajuţi şi pe noi, sfinte, să ducem această luptă mântuitoare, ca să îţi cântăm cântare de mulţumire:

Condacul 12

Cine oare va mai spune că Biserica e lipsită de sfinţi? Cum oare nu vor înceta cărturarii necredincioşi să îi defăimeze pe slujitorii sfântului altar, când vor afla despre vieţuirea ta? Să se frângă condeiele cele mincinoase, să tacă gurile cele netrebnice şi să nu îi mai ponegrească pe cei care Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia! 

Icosul 12

Te bucuri acum în împărăţia cea cerească, unde ai primit plata ostenelilor tale, iubitorule de nevoinţe. Iar noi, luând aminte la faptele tale bineplăcute lui Dumnezeu, ne sârguim a-ţi aduce laude ca acestea:

Condacul 13

O, Sfinte Arhiepiscop Ioan, nou apostol al Americii şi dascăl al sfinţeniei în vremurile din urmă, primind puţina noastră rugăciune învredniceşte-ne pe noi veşnicei împărăţii, ca să Îi cântăm lui Dumnezeu dimpreună cu tine şi cu toţi îngerii şi sfinţii cântarea: Aliluia! 

Rugăciune 

Doamne, Dumnezeul nostru, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupra noastră mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată vremea cu nesocotinţă le săvârşim. Noi suntem pătimaşi, păcătoşi şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici nu ne răsplăti după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa noastră milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o nouă Tu, Doamne, pentru rugăciunile Sfântului Arhiepiscop Ioan, făcătorul de minuni din San Francisco.

Trimite-l în ajutorul nostru aşa cum l-ai trimis în ajutorul pe care i-a ajutat în chip minunat. La vreme de boală, să ne uşureze durerile prin rugăciunile sale. La vreme de necaz, să ne îmbărbăteze. La vreme de ispită, să ne păzească prin rugăciunile sale.

Pentru rugăciunile lui dăruieşte-ne sănătate trupească şi sufletească şi viaţă ferită de toată răutatea, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să îi aducem laude, şi să slăvim preasfânt numele Tău, în vecii vecilor. Amin. 

Rugăciune la vreme de necaz

O, întru tot Sfinte Ierarhe Ioan de Shanghai şi San Francisco, cel ce din tinereţile tale te-ai dăruit pe tine Domnului, rănindu-te de focul dragostei Lui, şi părăsind ca pe nişte gunoaie toate deşertăciunile lumii ai ales calea cea monahicească, urmându-L cu toată dragostea, şi slujindu-I ca un înger în trup ai primit harul Său.

Cu îndrăzneală mare faţă de Dumnezeu şi nădăjduind în iubirea ta faţă de neamul omenesc, cutezăm a ne ruga ţie, arhiereule al lui Hristos. Depărtează de la noi, arhiereule sfinte, prin mijlocirea Ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu. Apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi.

Ştim minunile tale, noule făcător de minuni, prin care ai ajutat mulţime de bolnavi şi de necăjiţi, şi credem că aşa cum ai fost milostiv cu aceia, aşa poţi fi şi nouă, păcătoşilor.

Vezi durerile noastre, vezi încercarea care ne apasă şi dă-ne uşurare. Vezi ispitele care s-au abătut asupra noastră din lucrarea celui rău şi ajută-ne să le biruim.

Ca urmând virtuţilor tale, Sfinte Ioane, neîncetat să sporim în credinţă, în toată fapta cea bună, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele, ca să ajungem la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând până la sfârşitul veacului pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat între sfinţi, în vecii vecilor. Amin.