Etica si
tehnologie
de Episcop Nicolae Velimirovici
La
origini, religia a fost maica eticii si a tehnologiei. Mai inainte
de toate, religia a fost un suvoi ce izvora din adancimi ascunse, etica un rau purtator de viata si tehnologia, cu ajutorul fagaselor artei, purta apa din acest rau
prin toate arterele vietii omului.
Dumnezeu
i-a vestit omului legea credintei, legea purtarii si cunoasterea
tehnologiei.
Cu indrumarile lui Dumnezeu, Noe a ridicat
o corabie care a savarsit una din cele mai lungi
calatorii din istoria navigatiei.
Prin insuflarea
lui Dumnezeu, Betaleel a fost umplut de intelepciune in intelegere, in cunoastere, la tot lucrul, sa savarseasca
planuri artistice pentru lucrul in aur, in argint si in bronz, si in taierea pietrelor pentru monturi, si in sculptura lemnului,
ca el sa poata lucra in toate soiurile de mestesuguri. (Iesirea 31:1-11)
Asemenea,
Templul lui Solomon, una dintre cele mai mari minuni arhitectonice ale vechii
lumii, a fost cladit de catre
oameni invatati de catre Duhul
lui Dumnezeu si condusi de mana Domnului. Astfel marturisesc Sfintele Scripturi.
Dumnezeu
era motivul credintei adevarate,
al bunei purtari si al cunoasterii
tehnologice, printre oameni.
Atunci cand oamenii il simteau neincetat pe Dumnezeu
deasupra lor, in fata lor si in jurul lor, in acelasi
fel cum simteau aerul si lumina, ei atribuiau si daruiau toate lucrarile tehnologice
si munca lor manuala Lui, Domnul si Ziditorul lor.
Cand simtirea prezentei lui Dumnezeu s-a atenuat
si vederea duhovniceasca s-a intunecat, atunci a
intrat mandria in mestesugari
si tehnologi, iar ei au inceput sa dea doar lor insile slava, pentru cladirile
lor, pentru lucrarea mainilor si mintilor
lor, incepand sa foloseasca
in mod gresit munca lor – atunci umbra pierzaniei a inceput sa cada asupra tehnologiei.
Multi se plang de tehnologie.
Multi acuza tehnologia moderna de toate relele din lume.
Este
tehnologia intr-adevar de osanda,
sau cei care creeaza tehnologia si o folosesc?
O cruce
de lemn este de osandit daca cineva rastigneste pe altcineva pe ea?
Un
ciocan este de osandit daca un vecin sparge cu el capul
vecinului sau?
Tehnologia
nu simte binele sau raul.
Aceleasi tevi pot fi folosite
pentru apa potabila sau pentru canalizare.
Raul nu vine din tehnologia moarta, lipsita de simtire,
ci din inimile moarte ale oamenilor.
Constient pe deplin de prezenta lui Dumnezeu si fara de mandrie, Noe a ridicat o nava uimitoare, pentru izbavirea
sa si a noii omeniri ce urma sa se nasca.
Intr-o constiinta intunecata cu privire
la prezenta lui Dumnezeu, oamenii plini de mandrie au
cazut de acord unii cu altii
"Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga
la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!"
Aceasta a fost construirea turnului Babel.
Cand regele Solomon a terminat cladirea maretului Templu al Domnului, si-a ridicat mainile catre ceruri, si cu
smerenie a strigat: „Cerul si cerul cerurilor nu Te incap,
cu atat mai putin acest
templu pe care l-am zidit numelui Tau.”
Acest
templu minunat a dainuit vreme de 11 generatii. A fost facut praf si
pulbere atunci cand urmasii
fara de Dumnezeu ai regelui Solomon l-au preschimbat
dintr-o „casa de rugaciune, intr-o casa de negot.”
Nu datorita
tehnologiei a ramas Templul in picioare vreme de
secole, nici din pricina tehnologiei n-a disparut de
pe fata pamantului.
Tehnologia
este surda, muta si fara de raspuns.
Este complet dependenta de etica, asa cum este si
etica de credinta.
Este
binecunoscuta povestea biblica a regelui Nabucodonosor.
El a construit orasul Babilonului
cu palate, si turnuri suspendate, cu o asemenea dibacie
tehnologica si frumusete cum lumea nu mai vazuse. Regele a privit spre orasul
pe care il cladise, stand
pe acoperisul palatului sau si a grait
plin de mandrie: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am cladit
eu intru taria puterii mele si spre cinstirea stralucirii mele, ca resedinta a imparatului?" Pe cand glasuia el aceste vorbe increzute,
Dumnezeu l-a lovit cu nebunia si si-a pierdut mintile,
si in nebunie a trait vreme de sapte
ani ca o fiara intre fiarele padurii.
Orasul lui, Babilonul cel mare, a devenit o gramada de daramaturi si loc de
batjocura, a ajuns un pustiu fara de locuitori, intocmai cum a proorocit Ieremia proorocul
(Ieremia 51:37)
Atunci cand frica lui Dumnezeu dispare si legea morala a lui
Dumnezeu este incalcata, muntele tehnologiei omenesti se prabuseste in tarana din care a fost facut.
Astfel
se vor prabusi in tarana
cea fara de forma, si Turnul Eiffel
si catedralele gotice germane si zgarie-norii
americani, turnurile tehnologiei si arhitecturii omenesti,
daca mandria omului, chiar si cea a crestinilor, lupta sfidator impotriva lui Dumnezeu, si depaseste
toate masurile mandriei si pacatoseniei,
si reuseste sa sfarseasca indelunga rabdare a lui Dumnezeu.
De ce
sunt atat de multe civilizatii
marete ingropate adanc in pamant, iar deasupra
plugarii ara, fara nici cea mai mica idee ca
turnurile si oasele lor zac sub pamantul arat?
Cum se
face ca din toate maretele contructii
din marmura ale grecilor nu a mai ramas altceva decat Acropolea?
Cum de a
indraznit pamantul sa ascunda de la fata soarelui si de la ochii oamenilor
templele titanice din Baalbek si Egipt,
ca si maretele orase Egbata, Persepolis, Tir, Sidon si Troia, ca acum vacile sa
pasca linistite deasupra lor, si porcii dedesubt, iar
pastorii sa cladeasca grajduri din marmura imprastiata? De ce mandrele cetati
si temple si castele ale regelui Montezuma au disparut fara de urma? La fel si imparatiile atat de cultilor incasi si peruvieni? Ce
mana nemilostiva a rostogolit munti de noroi asupra
tuturor acestor constructii omenesti,
care prin taria, forma si frumusetea
lor, puteau concura cu cele mai bune constructii
moderne?
De ce
exista intreruperi si nu este continuitate in civilizatia umana?
Deoarece
nici una din acestea nu era placuta Unului Sfant Dumnezeu.
Nici una
din aceste civilizatii ingropate
nu a fost distrusa de timp ori din lipsa unei constructii
tehnologice solide, ci de pacatul impotriva
credintei sfinte si a eticii sfinte.
Instabilitatea
etica si tehnologica le-a ingropat in adanca intunecime.
„Si tu, Capernaume: N-ai fost inaltat
pana la cer? Pana la iad te vei cobori.” Aceasta proorocie a lui Hristos, in
zilele in care Capernaumul era plin de marire, ca o cetate de basm langa
lac, s-a implinit. S-a implinit
atat de teribil, incat
atunci un calator se gaseste intre spini si serpi, pe locul unde odata se inalta bogata si mandra cetate a Capernaumului,
se intreaba cu cutremur: „Este oare cu putinta ca acest loc dezgustator
sa fi fost odata un loc unde vietuiau
oameni?”
Etica
este nepieritoare si neschimbatoare, si anume, etica
evanghelica, dar tehnologia este intotdeauna in
schimbare. Etica este asemanatoare unei doamne, iar
tehnologia cameristei ei. Din aceasta prcina, etica
trebuie sa controleze tehnologia. Valorile vesnice
sunt teritoriul eticii si nu al tehnologiei. Este distrugator
pentru un neam intreg sa isi
aseze ca scop al vietii
tehnologia, si toate lucrarile si sudoarea lor sa
si-o jertfeasca avansului tehnologic, tarand in urma lor etica, asa cum
Ahile tara lesul lui Hector legat de carul sau. Un popor ca acesta poate reusi sa isi cladeasca
orasele din fildes si din
aur, dar daca oameni ca Ahab si Izabela
locuiesc in ele, cainii vor avea ultimul cuvant, nu oamenii. Intre cinste si pricepere este usor de ales. Un om cinstit, chiar si fara
pricepere, este mai respectat in vremea noastra, decat un om priceput dar necinstit.
Tehnologia
schimba relatia omului cu natura, dar nu si relatia lui cu Dumnezeu.
Oricine gandeste altfel pretuieste mai
mult lucrurile decat oamenii, si tarana
mai mult decat duhul. O drama groaznica a vremurilor
noastre este razboiul dintre oameni si Dumnezeu.
Dumnezeu
vrea sa inalte si sa slaveasca
identitatea omului deasupra materialitatii fara de minte si de viata, in timp ce oamenii vor sa isi ingroape identitatea si sa isi uite Ziditorul, facandu-si ca
scop unic al vietii tehnologia si bogatia
materiala.
Multi oameni ce sunt handicapati spiritual si moral
de catre necredinta lor in
Hristos, fac din tehnologia moderna idoli la care se inchina,
si cheama pe toti oamenii
si popoarele sa aduca jertfa acestor idoli.
Din Operele complete ale episcopului Nicolae [in lb. sarba], volumul 12, p. 23.
Traducere din limba engleza de Radu Hagiu.